Pe scurt
- Pe 30 octombrie 2015, în România s-a petrecut una dintre cele mai mari tragedii de după 1989: incendiul din Clubul Colectiv din București.
- 65 de oameni au murit în ceea ce a ajuns să poarte numele „dezastrul Colectiv”. 27 dintre ei, în acea noapte.
- Supraviețuitorii povestesc cu greu ce s-a întâmplat pe 30 octombrie la Colectiv: cei mai mulți dintre ei și-au pierdut rude, iubite sau iubiți, prieteni.
- 400 de tineri au fost, pe 30 octombrie 2015, în Clubul Colectiv, pentru lansarea unui album de rock.
Într-o după-amiază răcoroasă de octombrie, în săptămâna în care întreaga suflare românească se pregătește să comemoreze tragedia care a lăsat cicatrici adânci în sufletul și conștiința unui neam, Adrian Albu – supraviețuitor al nenorocirii de la Colectiv – rememorează în detaliu fiecare dintre cele 153 de secunde în care focul a mistuit vieți, speranțe, tinerețe.
Adrian a fost unul dintre cei 400 de oameni, toți tineri, care s-au strâns pe 30 octombrie 2015 în clubul bucureștean Colectiv, unul dintre cele mai cunoscute și frecventate din Capitală, pentru lansarea unui album rock. Concertul a durat doar cinci minute. Apoi a izbucnit incendiul.
Timpul nu s-a oprit atunci, în zgomotul infernal al flăcărilor și al panicii, iar fiecare fiecare clipă trăită acum are pentru Adrian Albu un „înainte” și un „după” Colectiv – locul care avea să-i răpească sora, verișoara și alți câțiva prieteni.
Fiecare amintire îi readuce lui Adrian în față chipurile celor dragi dispăruți: sora, venită special din Anglia să-și serbeze ziua, și verișoara, ambele răpuse de flăcări ori de indolența unui sistem nepregătit să salveze.
Adrian își amintește fiecare secundă a infernului. Povestește încet, cu greutate și cu mare atenție la detalii.
Cele 153 de secunde ale incendiului Colectiv, așa cum le-a trăit Adrian Albu
„Am plecat împreună. Trebuia să ne întâlnim cu verișoara mea, care lucra la Oracle. Ea era prietenă cu trupa pentru că Andrei Găluț, solistul, era coleg cu ea. Ne cunoșteam bine, lucram în aceeași clădire — eu la etajul 6, ei la 4 — și ne vizitam des, mai ales în pauzele de țigară.”
Au ajuns cam la ora 10 seara. O ușoară întârziere nu le-a tulburat planurile. La intrare, li s-a spus că masa rezervată era în spate, unde erau deja colegi de la Oracle. Concertul a început încet-încet, iar atmosfera era încărcată de emoție și anticipare.
Elsa Albu(stânga) și Mimi Voicu (dreapta), verișoare, au pierit în incendiul de la Colectiv.
„Când au început artificiile interioare, am simțit o căldură neobișnuită, dar nu i-am dat atenție. Înainte să înceapă, am trimis un mesaj unui prieten care întârzia. Am văzut exact când a izbucnit focul — la unul dintre stâlpi, spuma de izolație a luat flacără.”
Solistul a alarmat publicul: „Asta nu era în program!”. A cerut un extinctor, însă acesta nu a funcționat, probabil era expirat. Flacăra a crescut rapid, ajungând la tavan și întinzându-se peste toată sala. Mulți au început să se îndrepte spre ieșire, dar panica pe care o evitase pentru moment s-a instalat când oamenii s-au ciocnit în aglomerația de la intrare.
„La intrare, am alunecat pe prag, împiedicându-mă, iar cei din spate veneau în forță, fără să ne lase să ne ridicăm. S-a format un blocaj, un dop uman care a blocat ieșirea.”
Cu o bere în mână, Adrian a ridicat mâinile pentru a se proteja de flăcările care ajunseseră la nivelul ușii. În ciuda durerii, a încercat să se lase jos, cu speranța că altcineva va putea trece peste el să iasă din iadul care devenise clubul. Nu înainte de a-și turna lichidul în cap,ca, dacă moare, să fie recunoscut.
Trupa Goodbye to Gravity, ultimul concert din Clubul Colectiv, 30 octombrie 2015.
„Cred că mai era cam un metru până la ieșire. Am auzit țipete, oameni care urlau «Ieșiți!». În fața mea stătea o fată arsă, plângea, ținându-mă de mână, dar nu mai simțeam durerea, doar adrenalina.”
Și-a pierdut cunoștința a doua oară, iar când s-a trezit era înconjurat de oameni căzuți peste el. A reușit, cu greu, să împingă o masă pentru a face loc și să se ridice, deși picioarele îi erau blocate de corpuri. A ieșit în cele din urmă, observând oameni care încearcau să deschidă ușa laterală sudată, în timp ce ușa principală era blocată.
Pe bordură, cu pielea arsă până la os pe ambele mâini, a început să tușească și să scuipe ceva negru. Aerul era greu, saturat de fum și praf. Un pompier a venit cu bureți îmbibați în substanță rece și i-a spus să urce în ambulanță, dar durerea l-a împins să ceară să fie dus la spital pe cont propriu. Prietenul său l-a condus la urgențe; traseul prin oraș a fost o cursă contracronometru într-un București care nu era pregătit să salveze „pe Dâmbovița, Timpuri Noi, Unirii, Dorobanți...”.
La spital, a fost supus unor multiple operații, rănile și suferința fizică fiind adesea eclipsate de durerea pierderii surorii și a verișoarei, care nu au supraviețuit nopții sau zilelor ce au urmat.
Memoria, combustibil pentru revoltă
Pentru Adrian, memoria nu e doar povară, ci și combustibil al revoltei.
Arsurile de pe palmele lui înseamnă luptă zilnică nu doar cu trecutul, ci și bătălia pentru dreptul de a fi auzit într-o țară unde cicatricile nu îi vindecă nici azi pe cei rămași.
Pentru Albu, octombrie s-a transformat din luna în care se bucura de zilele sărbătorite împreună cu sora lui, Elsa, în cea mai dureroasă din an.
Adrian și Elsa Albu pe vremea când își sărbătoreau împreună zilele de naștere, amândoi născuți în octombrie.
„Am înțeles că, dacă nu vorbim noi, cei care am trăit Colectivul pe pielea noastră, nu o va face nimeni. Am vrut ca nici o altă generație de tineri să nu ajungă în această situație”, spune el într-un interviu pentru Europa Liberă.
Politicianul născut din revolta Colectiv
În ultimii zece ani, Adrian Albu și-a concentrat eforturile politice pe promovarea transparenței, responsabilității și luptei împotriva corupției, pornind din propria experiență cumplită ca supraviețuitor al tragediei Colectiv.
După ce aceasta i-a marcat profund viața personală, a ales să se implice direct în viața publică pentru a schimba sistemul care a eșuat în prevenirea și gestionarea acelui dezastru.
A intrat în politică dintr-o nevoie personală de sens, nu din ambiție. A candidat pentru diverse funcții publice și a fost ales consilier local în București, în 2020, din partea USR. A militat pentru reforme în administrarea publică – în special în domeniile siguranței cetățenești și sănătății publice.
A cerut transparență în acordarea autorizațiilor, verificarea reală a cluburilor, investiții în infrastructura de urgență și pregătirea psiho-socială a personalului de intervenție. Și-a dat demisia din Consiliul Local, după o ceartă cu primarul de la acel moment al sectorului 2, Radu Mihaiu.
Contracandidatul fiului lui Piedone la Sectorul 5
Adrian Albu, în calitate de candidat REPER la Primăria Sectorului 5, și-a lansat oficial candidatura în noiembrie 2023. A decis să candideze împotriva familiei Piedone și a fiului fostului primar Cristian Popescu Piedone pe care îl considera principalul vinovat de tragedia din clubul bucureștean.
Noiembrie 2023. Adrian Albu, supraviețuitor al incendiului de la Colectiv își lansează candidatura la Primaria sectorului 5.
Albu a propus măsuri concrete, precum dezvoltarea centrelor medicale de permanență, a școlilor profesionale în sistem dual și politici stricte de siguranță.
Datele oficiale ale alegerilor au consemnat că Adrian Savel Albu (Reînnoim Proiectul European al României) a obținut doar 2,75% (2.587 de voturi).
Primăria Sectorului 5 a fost câștigată covârșitor de fiul lui Cristian Popescu Piedone.
Cu un job în afara țării, Adrian Albu e decis să nu renunțe la a lupta pentru schimbarea României. Crede că nu totul este pierdut și că, deși mici, progresele înregistrate în ultimii zece ani dau încă speranță de vremuri mai bune, inclusiv celor care și-au lăsat ce e mai drag în scrumul de la Colectiv.
Cand timpul îi permite se implică în continuare în proiecte civice și inițiază proiecte care să ajute comunitățile locale.
30 octombrie 2015 - Cronologia tragediei din Colectiv
Ora 22:00 – Începe concertul trupei Goodbye to Gravity în clubul Colectiv din sectorul 4 al Capitalei. 400 de oameni participă la eveniment.
22:03-22:05 – Sunt lansate artificii interioare în timpul concertului, iar spuma poliuretanică de pe tavan ia foc.
22:05-22:06 – Flăcările se extind rapid în club, iar focul izbucnește pe unul dintre stâlpi, propagându-se la tavan.
22:06-22:07 – Solistul trupei strigă „Hai afară!”, iar oamenii încep să se îndrepte către ieșiri.
22:07-22:08 – Flăcările ajung la tavan și încep să se răspândească rapid, iar șocul și panica cresc.
22:08-22:10 – La intrare, unicul punct de evacuare funcțional, care era printr-un container cu o ușă blocată, se crează busculadă; oamenii cad și se formează un blocaj periculos.
22:10-22:15 – Oamenii încearcă să se evacueze, dar se împiedică și cad, iar focul crește în intensitate.
22:15-22:20 – Flăcările ajung până la marginea ieșirii, iar aerul este plin de fum toxic. Mulți dintre cei care încercau să iasă din club sunt prinși sau căzuți în blocaj.
22:20-22:30 – Încep să sosească primele echipaje de pompieri și ambulanțe, dar intervenția inițială este haotică, iar unele resurse lipsesc sau sunt nefuncționale.
22:30-22:45 – Victimele încep să fie scoase din club; unii răniți primesc îngrijiri, în timp ce numărul victimelor crește.
31 octombrie - începutul lui noiembrie 2015
Mobilizare națională de doliu și proteste de stradă în București și alte orașe față de lipsa de responsabilitate a autorităților. Apar solicitări publice care cer demisia primarului Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, și pentru responsabilizarea Guvernului.
Proteste la Piața Victoriei cu mii de participanți, scandări pentru demisii și schimbări reale. Guvernul Ponta își prezintă demisia.
Noiembrie 2015
O serie de victime mor în spitale din cauza arsurilor și complicațiilor.
Piața Victoriei devine scena unor proteste civice intense în care sunt solicitate reforme serioase în sistemul administrației publice și în gestionarea situațiilor de urgență.
Președintele Klaus Iohannis inițiază consultări cu reprezentanți civici și anunță o serie de măsuri pentru îmbunătățirea siguranței.
Patronii Clubului Colectiv sunt arestați preventiv pe 3 noiembrie, ulterior eliberați.
Numărul morților se ridică la 62.
Decembrie 2015
Mor alți doi răniți de la Colectiv.
2016
După patru luni de luptă, moare a 64 victimă a incendiului din Colectiv la spitalul Floreasca din Capitală. Tânărul de 24 de ani era student la ASE. Cea de-a 65 victimă, neînregistrată oficial a fost iubitul uneia dintre victimele Colectiv care și-a luat viața după un an și nouă luni de la tragedie.
Tot în 2016, procurorii trimit primul dosar în instanță. Condamnările apar abia după opt ani.
Sursa - Raport Insemex(Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Securitatea Minieră și Protecție Antixeplozivă)
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.