Actualizare 14:30
Curtea de Apel București a decis miercuri, 4 iunie, ca Administrația Prezidențială – în calitate de reprezentant al Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT) – să depună la dosar toate documentele, inclusiv cele clasificate, care au stat la baza Deciziei nr. 81/29.02.2024.
E vorba de decizia prin care statul român i-a interzis companiei Huawei să furnizeze echipamente pentru infrastructura 5G.
Instanța a mai dispus ca CSAT – prin Administrația Prezidențială – să explice de ce a depus la dosar unele documente din care sunt anonimizate anumite pasaje.
E vorba – și în acest caz – de documente clasificate luate în calcul de CSAT atunci când i-a interzis companiei chineze să participe la infrastructura 5G.
Europa Liberă a cerut un punct de vedere de la Administrația Prezidențială privind solicitarea Huawei de a avea acces la documente clasificate discutate în CSAT. Nu am primit încă un răspuns.
Mai jos, decizia integrală a Curții de Apel București:
„Admite în parte cererea de probatorii formulată, sens în care : - pune în vedere paratul CSAT reprezentată prin Administraţia Preşedinţială de a conforma cu originalul documentele care au fost depuse în copie la departamentul de documente secrete - Pune în vedere paratul CSAT reprezentată prin Administraţia Preşedinţială să precizeze daca în raport de art 13 din Legea 554/2004 a depus toate documentele care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat ( Decizia nr 81/29.02.2024 a CSAT), în cazul în care mai sunt documente necomunicate se solicită comunicarea acestora la dosar - Pune în vedere pârâtul CSAT reprezentată prin Administraţia Preşedinţială să indice motivul pentru care parte din documentele depuse la departamentul documentelor secrete sunt atomizate prin ştergerea unei părţi din document. - Prorogă pronunţarea cu privire la solicitarea de a fi obligată paratul CSAT reprezentată prin Administraţia Preşedinţială să depună documentaţia aflată la departamentul documente secrete după primirea unui răspuns din partea pârâtei. Cu cale de atac odată cu fondul. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 04.06.2025.”
Articolul inițial
Conflictul dintre gigantul tehnologic Huawei și statul român a început în februarie 2024.
Pe 21 februrie, Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT) – autoritate responsabilă de siguranța națională – a avizat negativ cererea prin care patru companii din grupul Huawei cereau acceptul de a vinde în România echipamente pentru infrastructura națională 5G.
Pe baza acelei hotărâri a CSAT, Guvernul – prin semnătura premierului de atunci, Marcel Ciolacu – a emis un act administrativ prin care a respins formal companiile Huawei din rețeaua 5G.
Huawei nu deține în România o rețea propriu-zisă de comunicații de tip 5G, însă a furnizat până în 2024 echipamente pentru acest tip de comunicații. Tehnologia sa, vândută înainte ca Huawei să fie interzisă, e încă folosită de operatorii de telecomunicații din România.
Potrivit unei estimări a firmei daneze de consultanță în telecomunicații Strand Consult, la finele anului trecut, 44% din echipamentele folosite în infrastructura 5G din România erau chinezești (nu doar ale Huawei), în scădere față de 61% în 2019.
Acuzații de discriminare
Grupul Huawei a fost nemulțumit de decizia României și, pe 1 aprilie 2024, a dat în judecată instituția Prim-ministrului, Ministerul Cercetării Inovării și Digitalizării, CSAT (prin Administrația Prezidențială) și Secretariatul General al Guvernului.
Adică toate instituțiile statului român implicate în procesul prin care a fost restricționat accesul companiei la infrastructura 5G a țării.
Huawei Technologie SRL (firma din România), alături de alte trei companii – printre care și Huawei Technologies Co., Ltd, firma-mamă, cu sediul în China – au cerut instanței anularea actului administrativ 81/29.02.2024 – cel prin care Guvernul punea în practică decizia CSAT.
Îți mai recomandăm Dispozitive de comunicație suspecte găsite în invertoarele chinezești pentru echipamentele de energie regenerabilăÎntr-un răspuns furnizat Europei Libere înainte ca procesul să înceapă, Huawei România preciza că „România este un furnizor calificat și de încredere pentru echipamente 5G și ne așteptăm ca instanța să adopte o abordare obiectivă și imparțială în analiza cazului nostru”.
Cuvântul „imparțial” din acea declarație avea să fie invocat și în documentele depuse de Huawei la instanță.
Potrivit unor persoane apropiate procesului – care au insistat să își păstreze anonimatul – Huawei a pretins în timpul litigiului că ar fi discriminată.
Mai exact, statul român i-ar fi aplicat un „tratament inegal” – formulare folosită în proces, potrivit sursei citate – față de alți competitori.
Aceleași surse ne-au transmis că apărătorii Huawei au spus în instanță că iau în calcul sesizarea Curții Constituționale (CCR) cu privire la neconstituționalitatea Legii 163/2021 – adică așa-zisa „Lege 5G”.
Compania a refuzat să comenteze orice informație referitoare la procesul pe care îl are cu statul român.
Accesul la documente clasificate
Motivele exacte pentru care România a respins Huawei din infrastructura 5G sunt clasificate. La fel și documentele pe baza cărora CSAT a dat avizul negativ din 21 februarie 2024.
Din decizia prim-ministrului care a urmat acelui aviz, știm însă că hotărârea a fost luată „ca urmare a evaluărilor realizate de către instituțiile cu responsabilități în domeniu, din perspectiva riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților la adresa securității naționale și apărării țării.”
Un alt motiv invocat în același document a fost respectarea de către România a obligațiilor pe care le are „la nivelul organizațiilor internaționale din care România face parte, al Uniunii Europene și al parteneriatelor strategice bilaterale.”
Un posibil parteneriat strategic luat în calcul poate fi cel cu SUA, țară care interzice comercializarea unor produse Huawei din motive de securitate.
Îți mai recomandăm România a fugărit China din infrastructura 5G, dar i-a deschis larg porțile către cea energeticăLa primul termen de judecată al dosarului, din noiembrie 2024, companiile Huawei – prin alți avocați decât casa de avocatură care a întocmit cererea de chemare în judecată – a cerut instanței timp pentru a obține autorizările necesare studierii documentelor clasificate depuse în instanță.
Judecătorul de la Curtea de Apel București a admis cererea, după ce avocații au precizat că procedura de obținere a acestei autorizații este una „anevoioasă”.
Instituția implicată în această autorizare este Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS).
Într-un răspuns pentru Europa Liberă, un purtător de cuvânt al ORNISS ne-a transmis că Huawei – ca entitate juridică – nu a depus o solicitare de a studia documente clasificate de către instituții ale statului român. Și nici nu are un astfel de aviz.
Totuși – în procesul de pe rolul Curții de Apel București – avocații Huawei, a căror identitate ORNISS nu a putut să ne-o precizeze, au cerut dreptul de a studia informațiile secrete, conform legii.
Acest aviz a fost obținut, reiese dintr-o minută a Curții de Apel București, care pe 21 mai 2025 preciza că pârâții – adică instituțiile statului român – „au depus înscrisuri cu informații clasificate” la dosar.
Totuși, apărătorii companiilor Huawei nu au fost mulțumiți de înscrisurile la care au avut acces și au cerut „obligarea pârâţilor care au depus înscrisuri cu informaţii clasificate să le depună integral şi certificate”.
Curtea de Apel București va decide miercuri, pe 4 iunie, dacă va permite accesul „integral” al Huawei la documentele clasificate.
În ce condiții poate studia un avocat documente clasificate
Avocații din România pot obține dreptul de a studia documente clasificate atunci când acestea sunt depuse sau invocate în dosarele în care își reprezintă clienții. Pentru a căpăta acest drept, avocații trebuie să obțină o autorizație de acces emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR).
Această autorizație se obține în urma unor verificări de securitate în care sunt implicate – de la caz la caz – Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
Dacă trece de etapa acestei verificări și primește și o decizie pozitivă de la ORNISS, avocatul capătă o autorizare echivalentă nivelului informațiilor secrete din procesul în care este implicat – secret, strict secret sau strict secret de importanţă deosebită.
Înainte de a studia efectiv documentele secrete, instituția care a emis informațiile trebuie să își dea acceptul. Este ceea ce în termeni de specialitate se numește „principiul necesității de a cunoaște”.
„Accesul la informații clasificate se realizează prin întrunirea a două condiții cumulative: document de acces valabil pentru nivelul de clasificare și aplicarea principiului need to know (necesitatea de a cunoaşte), conform căruia accesul la informaţii clasificate se acordă în mod individual numai persoanelor care, pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, trebuie să lucreze cu astfel de informaţii sau să aibă acces la acestea. Aplicarea principiului este atributul exclusiv al deținătorului informației”, a explicat un purtător de cuvânt al ORNISS, pentru Europa Liberă.
Certificatul de securitate obținut de un avocat este valabil patru ani, perioadă în care verificările asupra sa pot fi, teoretic, reluate oricând.
De menționat că nu e prima dată când o companie respinsă din infrastructura 5G cere – via justiție – accesul la documente clasificate ale CSAT.
În 2024, compania IT Telelink Business Services, controlată de grupul IT TBS din Bulgaria, a dat în judecată CSAT, Guvernul și Președinția, cerând, în timpul procesului, acces la documente cu caracter strict secret.
După ce a primit dreptul de a le consulta, pe 4 decembrie 2024, a renunțat la proces.
Ce spune Huawei
Revenind la Huawei, într-un răspuns pentru Europa Liberă, compania de origine chineză a subliniat „că nu va comenta asupra informațiilor dintr-un proces aflat în curs.”
„Rămânem încrezători că sistemul judiciar românesc va pronunța o hotărâre corectă și imparțială.”
Un purtător de cuvânt al companiei ne-a mai transmis că „Huawei România rămâne dedicată colaborării cu autoritățile române și cu partenerii locali pentru a contribui la dezvoltarea comunicațiilor ce au la bază tehnologii 5G deschise, sigure și competitive, în beneficiul utilizatorilor finali și al economiei naționale”.
Europa Liberă a cerut puncte de vedere cu privire la procesul pe care îl au cu compania Huawei și Administrației Prezidențiale, Guvernului și Secretariatului General al Guvernului.
Până la ora publicării acestui articol, nu am primit un răspuns.
Îți mai recomandăm Scandalul Huawei din Parlamentul European are rădăcini în România și Polonia. De unde a plecat totul și cine sunt românii implicațiPotrivit legii 163/2021 – Legea 5G – înainte de a permite unei companii să furnizeze echipament pentru infrastructura 5G, statul român trebuie să se asigure că firma:
- nu este controlată de un guvern străin;
- are o structură transparentă a acționariatului;
- are un istoric de conduită corporativă etică a producătorului;
- funcționează într-un sistem juridic care nu impune practici corporative transparente.
Huawei este o companie înființată de Ren Zhengfei, un fost membru al Partidului Comunist, și se supune legilor regimului de la Beijing, conform cărora toți cetățenii și organizațiile sunt obligați să ajute statul dacă guvernul le cere.
În România, în jur de o sută de companii au avizul de a furniza echipamente folosite la rețelele 5G. Printre acestea se numără giganți la nivel mondial din tehnologie, precum Ericsson, Nokia, Oracle, Motorola, IBM, Dell, Cisco, Samsung, Microsoft, Google sau Fujitsu.
Printre firmele autorizate sunt însă și două companii chinezești, Lenovo PC HK Ltd și Lenovo Global Technology HK Ltd, care au primit aprobare pe 19 iulie 2023.
Care-i problema UE cu Huawei în infrastructura 5G?
În 2020, Comisia Europeană a adoptat un așa-numit set de instrumente pentru securitatea cibernetică a rețelelor 5G.
În aceeași perioadă, mai multe țări membre NATO și UE au semnat Propunerea de la Praga privind infrastructura 5G, al cărei scop era de a preveni folosirea unor furnizori „cu risc ridicat” și a „actorilor susținuți de stat” în acest tip de infrastructură critică.
Printre furnizorii de telecomunicații despre care UE spunea atuncă că prezintă un risc ridicat se număra Huawei și ZTE – ambele companii care au avut sau au legături cu statul chinez.
Cinci ani mai târziu, însă, setul de reguli prin care UE vrea să-și protejeze infrastructura 5G este departe de a fi implementat în toate statele membre.
Doar unsprezece țări, mai puțin de jumătate din cele 27 de state membre ale UE, și-au folosit puterile legale pentru a impune restricții furnizorilor de telecomunicații precum Huawei și ZTE, a declara la finele anului un purtător de cuvânt al Comisiei Europene pentru Euronews.
România se află pe lista celor care au impus astfel de măsuri, reiese dintr-un raport publicat în martie 2025 de firma daneză de consultanță în telecomunicații Strand Consult.
Alte țări care au interzis companiilor chineze să furnizeze echipamente mai sunt Belgia, Danemarca, Suedia și țările baltice. În cele mai multe state, regulile sunt fie în curs de implementare, fie parțial implementate.
În Austria, Bulgaria și Ungaria legislația nu a suferit nicio modificare față de acum cinci ani.
Unele țări care nu au luat încă măsuri concrete împotriva producătorilor chinezi avea o dependență mai mică, la finalului anului 2024. Slovacia și Franța, de pildă, erau dependente la acest capitol în proporție de 15%, respectiv 13%.
Doar Danemarca, țările baltice, Luxemburg, Malta și Suedia aveau rețele mobile complet lipsite de echipamente chinezești.
Însă faptul că România este pe lista „celor buni”, nu înseamnă că infrastructura 5G nu este dependentă de componentele chinezești.
După cum am menționat deja, 44% din componentele folosite în infrastructura 5G erau, la finele anului trecut, de proveniență chinezească, inclusiv ale Huawei.
Până ca Huawei să nu mai aibă dreptul de a vinde operatorilor de telecomunicații din unele țări, aceștia și-au construit rețeaua, în mare parte, cu echipamente furnizate de producătorul chinez – potrivit unor surse din piață.
Decizia din februarie 2024 nu a însemnat, automat, scoaterea acestor echipamente din uz.
„Legea 5G” din România stabilește că echipamentele furnizate de producătorii nelicențiați de stat – cum este în prezent Huawei – trebuie înlocuite în termen de cinci ani, respectiv șapte ani, în funcție de importanța lor. Aceste termene au început să curgă de pe 29 februarie 2024.
La acel moment, compania Orange România confirma că folosea în rețeaua sa 5G „echipamente produse de mai mulți furnizori, printre care și Huawei” și spunea că va înlocui echipamentele în „șapte ani de la publicarea legii pentru echipamentele aparținând rețelei de Acces Radio și cine ani de la publicarea legii pentru echipamentele aparținând rețelei de Core”.
Despre Huawei Technologies
Huawei Technologies Co., Ltd. este o companie chineză privată cu sediul în Shenzhen, provincia Guangdong, China.
Fondată în 1987, compania este deținută în proporție de aproximativ 1% de către fondatorul său, Ren Zhengfei (fost ofițer al Armatei Populare de Eliberare), restul de 99% fiind deținut de un comitet sindical care reprezintă angajații.
Acest comitet sindical este înregistrat la Federația Sindicală din Shenzhen, parte a Federației Sindicale a Întregii Chine, controlată de Partidul Comunist Chinez.
Participarea în acest sistem este limitată la angajații chinezi, iar acțiunile deținute de aceștia sunt virtuale, netransferabile și nu conferă drepturi de vot directe în deciziile de management.
Compania susține că nu este controlată de guvernul chinez, dar criticii susțin că legăturile sale cu statul și cu Partidul Comunist Chinez ridică riscuri de securitate.
Huawei are filiale și centre de cercetare în peste 170 de țări.
Mai multe țări au impus restricții sau interdicții totale asupra implicării Huawei în infrastructura lor de telecomunicații, în special în ceea ce privește dezvoltarea rețelelor 5G. Măsurile au fost în principal din motive de securitate națională.
- Statele Unite: SUA au implementat o interdicție completă asupra Huawei, împiedicând compania să participe la dezvoltarea rețelei sale 5G.
- Australia: Australia a interzis Huawei să furnizeze echipamente pentru rețeaua sa 5G, invocând riscuri de securitate.
- Noua Zeelandă: Agenția de informații a Noii Zeelande a blocat implicarea Huawei în dezvoltarea rețelei sale 5G, tot din motive de securitate.
- Japonia: Japonia a exclus Huawei din achizițiile publice și din rețelele sale 5G, aliniindu-se astfel preocupărilor similare.
- Regatul Unit: Marea Britanie a interzis participarea Huawei în rețeaua sa 5G, planificând eliminarea echipamentelor existente până în 2027.
- Suedia: În 2020, Suedia a interzis Huawei și ZTE din rețelele sale 5G, decizie menținută în ciuda apelurilor.
- Franța: Franța a impus restricții care limitează semnificativ rolul Huawei în infrastructura sa 5G.
- Germania: Germania a crescut supravegherea și a impus măsuri pentru protejarea rețelelor sale, afectând astfel participarea Huawei.
- Canada: Canada a anunțat în mai 2021 că va interzice Huawei din rețelele sale 5G, alăturându-se altor membri ai alianței de informații Five Eyes.
În cadrul Uniunii Europene, abordarea diferă în funcție de fiecare stat membru. Începând cu august 2024, unsprezece țări ale UE au luat măsuri pentru a restricționa sau exclude furnizorii cu risc ridicat, precum Huawei și ZTE, din rețelele lor 5G.
Surse: euronews.com, statista.com, asiatimes.com
Ce este 5G
Tehnologia 5G (sau a cincea generație) este considerată de Uniunea Europeană ca „viitoarea coloană vertebrală a economiilor și societăților noastre din ce în ce mai digitalizate.”
Se referă, în principal, la viteza cu care funcționează rețelele mobile de internet. Dacă rețelele 4G ating, în prezent, viteze medii teoretice de până la 100Mb/s, cele 5G au potențialul de a fi de 100 de ori mai mari.
În prezent, atât în România, cât și în restul lumii, rețelele 4G sunt înlocuite cu cele 5G – tehnologie care poate susține milioane de dispozitive conectate simultan pe kilometrul pătrat, esențial pentru dezvoltarea Internetului lucrurilor (IoT), orașelor inteligente, infrastructurii conectate și a fabricilor automatizate.
Tehnologia poate influența – în funcție și de alți factori – aproape toate domeniile lumii înconjurătoare.
De pildă, ar putea permite și transportul inteligent cu mașini autonome, chirurgie la distanță, folosirea realității augmentate în educație, automatizarea în fabrici sau livrarea unor bunuri cu drone.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.