Galerie foto | 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, regina Marii Uniri

Regina Maria, alături de Regele Ferdinand, în momentul ei de maximă glorie: Încoronarea de la Alba Iulia din 15 octombrie 1922. Cei doi deveniseră suverani ai României în vreme de război, în 1914, când orice ceremonie a fost considerată nepotrivită. Dar la finele unor ani cumpliți, România s-a unit cu Basarabia, Bucovina și cu mult-râvnita Transilvanie, leagănul națiunii române.

Pentru memoria luptătorilor și celebrarea Unirii, la Alba Iulia (cetatea Unirii lui Mihai Viteazul din 1600) a fost ridicată în 18 luni o catedrală. Are dimensiunea Bisericii Patriarhiei din București, perfect proporționată și zugrăvită de pictorul Costin Petrescu, cel care a făcut și fresca istorică de la Ateneu. Aici Maria și Ferdinand pornesc dintr-o clădire din apropiere spre Catedrală ca să fie unși cu mir și încoronați de capul Bisericii Ortodoxe, Miron Cristea.

În curtea interioară a Catedralei, în drum spre Încoronare. După Regele Ferdinand și Regina Maria urmează principesele Ileana, Maria și Elisabeta și mulți oaspeți din străinătate. Încoronarea de la Alba Iulia a fost o mare sărbătoare regională.

Fotografiile din acest set au fost făcute înainte de ceremonia propriu-zisă. Regina însăși a inspirat ținutele care îmbină elemente bizantine și românești cu simboluri celtice - moștenirea ei britanică. Maria s-a ocupat, de asemenea, de organizarea celor trei zile de sărbătoare națională ale Încoronării. S-au organizat festivități în toate orașele, nu numai la Alba Iulia și la București.

Maria de Saxa Coburg Gotha, prințesă britanică, și Ferdinand de Hohenzollern Sigmaringen sunt suveranii României din vremea Primului Război Mondial. Ei au condus România spre Marea Unire, în ciuda unor greutăți de neimaginat azi. Aici, două fotografii din epoca în care s-au căsătorit, La Belle Epoque, ca principi moștenitori, dar publicate după momentul în care au devenit suverani, în septembrie 1914.

În refugiul de la Iași, după ocuparea Bucureștiului de către trupele germano-bulgaro-turce, Regina Maria s-a ocupat de organizare serviciului de ambulanță, dar și de Crucea Roșie. Din cauza aglomerației și lipsei de igienă izbucnise și febra tifoidă. „Cred că sunt puţine regine care au văzut asemenea privelişti şi care au călcat în locuri pline de atâta înfiorătoare şi neînchipuită mizerie. Nu mă las uşor înspăimântată de nimic, dar a fost un răstimp de fantastică nenorocire, când toţi vedeau în mine ultima lor nădejde şi când încrederea lor îmi întărea puterile”, scria Maria în jurnalul acelor zile.

Există această propoziție tip: Regina Maria a lucrat în spitalele militare de campanie. Ei bine, Maria lucra la propriu, nu făcea vizite de lucru. Prelua convoaiele de răniți de la gara din Iași. Nu îi păsa că febra tifoidă, pentru care nu exista vaccin, făcea mai multe victime printre ei decât rănile. Șoca pe toată lumea punându-și viața în pericol. Schimba bandaje, asista la operații, făcea liste cu trebuințele și se ducea peste miniștri cu ele. Când nu izbutea, făcea rost singură. Scria în străinătate, zâmbea în fotografii de propagandă și PR, se milogea, șantaja, amenința.

Regina Maria și generalul francez Henri Berthelot, cel mai probabil la Coțofenești/ Bacău, în primăvara lui 1917. Datorită Misiunii Militare Franceze, soldații români au fost mai bine instruiți și înarmați. Un ajutor care a permis victoriile extraordinare contra armatelor feldmareșalului german August von Mackensen.

Regele Ferdinand și Regina Maria într-o inspecție pe linia frontului. Regina în ținută de soră medicală, în primăvara lui 1917.

Regele Ferdinand și Regina Maria, împreună cu patru dintre copiii lor, în timpul războiului. Cu puțin timp de terminarea Primului Război Mondial, principele moștenitor Carol I dezertase din armată și fugise cu Zizi Lambrino, o tânără dintr-o familie boierească autohtonă, la Odesa, în teritoriu inamic, orașul fiind ocupat de trupele germane. Era ultima nenorocire care lovise dinastia română. Ferdinand și Maria s-au chinuit teribil să aplaneze scandalul.

Regina Maria și Regele Ferdinand în primăvara lui 1918, la Bicaz, într-o moment de respiro. Situația țării era groaznică. În ciuda victoriilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara lui 1917, România a fost nevoită să semneze o pace separată cu Puterile Centrale, în martie 1918. Condițiile impuse de Germania erau înrobitoare. Între ele, cedarea Dobrogei și demobilizarea Armatei. Regele Ferdinand a tergiversat: nu a făcut nici una, nici alta. Iar fotografia ilustrată - un rege militar și o regină în costum popular spune: Nu cedăm. Aici suntem. Nu e încă sfârșitul.

1 Decembrie 1918 este ziua în care românii ardeleni au proclamat prin Consiliul Național Român și delegații la Alba Iulia - Unirea Transilvaniei cu România. Dar în exact același moment, în dimineața lui 1 Decembrie 1918, Regele Ferdinand și Regina Maria se întorceau triumfători în Bucureștiul eliberat de trupele germane. Aici, în apropiere de Gara Băneasa.

Bucureștiul era în picioare. Martorii oculari povestesc despre o bucurie de neimaginat. Ocupația fusese grea, nemții jefuiau tot, în mod minuțios și ordonat. De la cai și mașini, la lenjerie de pat, veselă și mobilier. Dar și mai grele fuseseră veștile de pe front. Știrea că războiul s-a terminat - 11 noiembrie 1918, că Germania și Austro-Ungaria au capitulat, apoi vestea miraculoasă că Transilvania se unește cu România erau bucurii prea mari ca să le ții în casă. Aici: Ferdinand, Maria, flancați de principele moștenitor Carol și generalul Berthelot, trecând pe sub un Arc de Triumf improvizat pe Calea Victoriei.

Maria, Regina României, în uniforma ei de roșiori. Comanda un regiment (onorific) - încă de pe vremea când era prințesă moștenitoare. Aici, în Ziua Victoriei - 1 Decembrie 1918. Europa Liberă a publicat filele din jurnalul ei din acea zi. Dați un search.

Bucuria reîntregirii nu a durat mult. Țara avea nevoi multe. Războiul scosese la iveală probleme sociale grave. Au urmat adoptarea reformei agrare în 1921 și a unei noi Constituții, menite să integreze teritoriile alipite, în 1923. Războiul civil din Rusia, copleșită de bolșevicii lui Lenin, aduce vești înfiorătoare, o mulțime de refugiați și agenți provocatori. În plus, principele moștenitor Carol a renunțat la tron și-a părăsit soția și fiul pentru o altă femeie. Aici, Maria îndoliată, alături de noră, prințesa Elena a Greciei, și micul Rege Mihai, după moartea Regelui Ferdinand, în 1927.

Deși încălca Constituția și promisiunile făcute politicianului ardelean Iuliu Maniu cum că nu se va întoarce la București cu amanta, Elena Lupescu, Carol al II-lea va reveni la tron în iunie 1930, împreună cu ea și cu idei clare de conducere și control. România îi datorează 10 ani de stabilitate și înflorire a științelor și artelor, dar și o înfloritoare corupție la nivel înalt. Și-a marginalizat mama, pe care o invidia pentru autoritatea și iubirea de care se bucura printre români. Aici, la inaugurarea Arcului de Triumf din București, pe 1 Decembrie 1936, cel pe care îl puteți admira și azi, inclusiv când trebuie să îl ocoliți, blocați fiind în trafic. Orice minut poate aduce ceva bun dacă știi cum să îl privești :-)