La moartea lui Ilie Ilașcu, familia lui a transmis pe Facebook un mesaj în care vorbește despre „un om a cărui verticalitate nu a putut fi niciodată clintită”.
Născut în satul Taxobeni, raionul Fălești, în fosta RSS Moldovenească, Ilașcu a crescut într-o perioadă de intensă rusificare. Încă din 1988 a devenit unul dintre fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia.
Între 1989 și 1992 a condus filiala din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova, organizând acțiuni pentru apărarea limbii române și a alfabetului latin într-o regiune dominată de administrația rusofonă.
În timpul războiului de pe Nistru, a comandat trupe speciale ale Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova, opunându-se direct expansiunii separatiste susținute de Rusia.
Arestarea și cei nouă ani de detenție
Pe 2 iunie 1992, un comando înarmat a pătruns în locuința sa din Tiraspol și l-a arestat împreună cu alți trei membri ai grupului care îi poartă numele: Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc și Tudor Petrov-Popa.
În 1993, un tribunal separatist l-a condamnat la moarte într-un proces considerat de comunitatea internațională un fals juridic.
Imaginea sa în cușcă de fier, înconjurat de gardieni înarmați, în timp ce asculta sentința sub huiduielile publicului adus de regim, a devenit emblematică pentru teroarea din Transnistria acelor ani.
1993 - Procesul Grupului Ilașcu.
Următorii nouă ani i-a petrecut în condiții inumane: celule umede și reci, izolatoare fără lumină, lipsă de corespondență, hrană insuficientă și tortură psihologică, după cum avea să relateze chiar Ilie Ilașcu ulterior.
Un parlamentar ales din lanțuri
Într-un paradox unic în Europa postcomunistă, Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova de două ori (1994–1998 și 1998–2000) și senator al României pe listele PRM (2000–2008) în timp ce se afla în închisoare.
A participat la ședințe ale Consiliului Europei în calitate de membru al delegației române, deși gardienii îi controlau fiecare scrisoare.
A fost astfel primul om ales în funcții parlamentare de două state în timp ce purta lanțuri.
Eliberarea și recunoașterea națională
Pe 5 mai 2001, după presiuni internaționale intense, Ilie Ilașcu a fost eliberat din închisoarea din Transnistria.
După ieșirea din penitenciarul Hlinaia, un avion oficial românesc l-a adus direct la București, unde, pe 9 mai, a deschis ședința comună a Parlamentului României și a fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național „Steaua României”.
În 2010 a primit și Ordinul Republicii din partea autorităților de la Chișinău.
A fost declarat cetățean de onoare al municipiilor București și Chișinău, al orașului Sighișoara și al altor peste 37 de localități și județe românești.
Precedentul juridic european
În 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre istorică în cauza „Ilașcu și alții împotriva Moldovei și Rusiei”.
Judecătorii au stabilit că deținuții din așa-numitul „grup Ilașcu” au fost supuși unui proces inechitabil, torturii și detenției arbitrare, iar Rusia poartă responsabilitatea directă pentru controlul asupra Transnistriei.
Decizia a schimbat jurisprudența europeană, consacrând pentru prima dată la nivel juridic implicarea Moscovei în abuzurile din regiune și oferind un instrument legal pentru mii de victime ale regimurilor separatiste.
Îți mai recomandăm Trei decenii de la arestarea „grupului Ilașcu”, la Tiraspol. Ce urmări a avut?Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI