În podul unei case vechi, artistul Igor Solidovnikov a găsit o colecție de 5.000 de fotografii făcute de către bunicul său, Ivan Lytvyn. Imaginile păstrează chipurile țăranilor ucraineni din perioada postbelică și tradițiile populare care erau rar, dacă niciodată, imortalizate de fotografii autorităților sovietice.

Comoara unică fotografică arată cum ucrainenii din mediul rural trăiau și lucrau, ce purtau, și cum își petreceau timpul liber. Fotografiile de asemenea dezvăluie transformările care au avut loc în Ucraina, de la sfârșitul anilor ’50 până la începutul anilor ’70, când obiceiurile locale au făcut loc influenței soviete.

În 2010, Solodovnikov și familia, se pregăteau să vândă casa lui Lytvyn din regiunea Cherkasy. Solodovnikov sorta vechiturile din pod, când deodată a dat peste vechea valiză a bunicului său, plină cu accesorii fotografice. Dar, acesta a început o verificare amănunțită a conținutului valizei, de-abia acum 2 ani, când a observat rolele de film lăsate de Lytvyn. Solodovnikov a început atunci să lucreze la digitalizarea fotografiilor.

„Nu am putut să mă opresc. Scanam negativele zi și noapte.” spune acesta.

I-a trebuit lui Solodovnikov aproape o lună să digitalizeze întreaga arhivă de 5.000 de fotografii.

„Vedeam o perioadă diferită și o viață diferită: generații, tradiții și fețe de mult pierdute, “ spune acesta.

Ivan Lytvyn s-a născut în aprilie 1924, în satul Hrushkivka, din provincia Cherkasy din centrul Ucrainei. A trăit în perioada Foametei din Ucraina sau a ”Holodomor”, cum mai este numită foametea în masă din perioada stalinistă a anilor ‘30, și își amintește că mai mulți copii din propria familie nu au supraviețuit

La vârsta de 18 ani, Lytvyn, a fost deportat în Germania, în mijlocul celui de-Al Doilea Război Mondial. A reușit să scape din mai multe lagăre, ajungând la Buchenwald, înainte de sfârșitul războiului.

„Valoarea vieții a fost redusă la zero. După ce am văzut, nu îmi mai e frică de moarte, “ i-a spus mai târziu nepotului său.

Cea mai mare pasiune a lui Lytvyn a fost desenul. După război, a studiat cu pictorul ucrainean Makar Mukha, care conducea o școală în apropiere de Hrushkivka. Mukha l-a încurajat pe Lytvyn să continue să studieze arta, acesta începând să studieze la o academie din Odesa, sărăcia însă obligându-l să se întoarcă acasă. Lytvyn era deja căsătorit și avea nevoie să își ajute familia sa numeroasă. Curând avea să aibă o fată, și mai târziu, un băiat.

„A regretat că nu putea să deseneze în voie, că trebuia să muncească, să aibă grijă de casă, să asigure traiul familiei. Era un om de familie minunat, ” spune Rasa, fiica lui Lytvyn.

Lytvyn lucra ca bibliotecar în Hrushkivka. El de asemenea picta postere pentru sat și realiza sculpturi și monumente pentru soldații căzuți în cel de-Al Doilea Război Mondial. În secret, a restaurat icoanele care au rămas ale bisericii satului.

Lytvyn a inceput să facă poze încă dinainte de război, încă de când era în școală.

„Avea mereu role de film și negative care îi cădeau din buzunare, “ își amintește Solodovnikov.

La sfârșitul anilor ‘50, Lytvyn și-a cumpărat o cameră modernă Zorki 2, copia sovietică a camerei germane Leica.

„Tatăl meu era singura persoană din sat care avea cameră de fotografiat. Erau neseparați unul de altul. Purta camera pe o curea, pe umăr. Trăia cu ea. “ spune Raisa.

Lytvyn a început să își crească venitul cu ajutorul fotografiei. Duminica, erau cozi de oameni care se adunau în fața casei lui, pentru a le face poze pentru pașapoarte sau cu ocazia zilelor de naștere.

Fotografia a înlocuit pasiunea lui Ivan pentru desen, un vis pe care nu era în stare să îl ducă până la capăt

Dintre numeroasele poze remarcabile, fotografiile tip portret ale lui Lytvyn sunt cele care ies în față.

„Văd o reflexie a timpului în portretele sale, “ remarcă Valery Miloserdov, un fotograf și expert în acest domeniu din Ucraina. „Oamenii sunt foarte autentici în ele. Fotografiile au fost realizate de la sfârșitul anilor ‘50 până la începutul anilor ‘70. Aceasta este o perioadă foarte interesantă de istorie, care nu este reprezentată în fotografiile sovietice oficiale deloc.“

Pozele conferă un element de poezie în viețile oamenilor obișnuiți de la țară.

Lytvyn a reușit să surprindă diversitatea tradițiilor populare de la nunți, unele care aveau să dispară în timp. Aceste fotografii reprezintă cea mai numeroasă categorie din arhiva fotografului.

Fotografiile documentează schimbarea de la ritualurile tradiționale de nuntă, la ceremoniile în stil sovietic. Coroana de flori, purtată în mod tradițional de către miresele ucrainence, a fost schimbată cu un văl, la începutul anilor ‘70.

Și natura înmormântărilor s-a schimbat. Fotografiile lui Lytvyn arată apariția unor obiceiuri sovietice noi, precum apariția trupelor care cântau la instrumente din aramă.

„Lytvyn nu a făcut parte din școala fotografilor sovietici, “ spune Miloserdov. „Eu cred, că el însuși a înțeles că fotografiile lui nu se aseamănă deloc cu stilul celor propagandei sovietice. Dacă a fi dus fotografiile lui la un ziar, i s-ar fi spus >“.

Dar Lytvyn a înțeles standardele pentru fotografiile „corecte” sovietice. Arhiva lui include și poze pe care le-a făcut special pentru bibliotecă, unde lucra oficial.

Aceste poze sunt foarte diferite de munca personală, în care observa atent viața de zi cu zi și sentimentele prietenilor și vecinilor lui.

„Bunicul meu avea o nevoie să facă fotografii,“ spune nepotul său, „Și din ce am înțeles, era mai interesat de procesul de facere a fotografiei, decât de rezultat. “

Majoritatea pozelor lui Lytvyn nu au fost tipărite vreodată.

„Bunicul meu a tipărit pozele din comenzi, sau cele de familie, dar sunt tot un număr mic – aproape 10% din tot ce a fotografiat. La momentul respectiv, bunicul meu nu avea un laborator de editare a pozelor, sau timpul sau oportunitatea de a tipării tot, “ spune Solodovniko

După 25 de ani de muncă la biblioteca din Hrushkivka, Lytvyn a primit o invitație să lucreze în Kamyanka, centrul provinciei la 8 kilometrii distanță. A început să muncească la atelierul de artă local, dar în loc să facă ceva creativ, cum își dorea, a trebuit să deseneze postere propagandistice și să scrie sloganuri.

Anatolyi, fiul lui Lytvyn, a fost lângă el în aceea perioadă, și își amintește că pictau portrete ale lui Lenin și ale altor lideri sovietici. Înscriau slogane ca: „Glorie pentru PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice) ! “, „Pace, Muncă, Mai” sau „Viață lungă aniversări socialiste a Marelui Octombrie! “

După ce s-a mutat în Kamyanka, Ivan s-a oprit din a mai face fotografii.

„Mi se pare că nu era apreciat la atelierul la care muncea. Era deja destul de bătrân. Nimeni nu se mai ducea la el pentru a fi fotografiat. A crezut că va putea obține ceva de la oraș, dar în loc, a pierdut acel ceva. Mi se pare că tatăl meu a regretat mutarea, “ a spus fiica sa.

Pe 11 februarie, 1987, Ivan Lytvyn a murit din cauza unui accident vascular, în Kamyanka, provincia Cherkasy. Avea 62 de ani.

Toate fotografiile au fost oferite de nepotul lui Ivan Lytvyn, Igor Solodovnikov, un artist, fotograf și critic de artă ucrainean. Arhiva sa cu munca bunicului cuprinde și trei picturi.