De ani de zile, europenii discută despre un așa-numit „Schengen militar” – o zonă în care deplasarea armamentului și a soldaților să se facă liber în zona fără pașapoarte a blocului, la fel de ușor ca și în cazul civililor.
Dar acest obiectiv a rămas greu de atins atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru NATO, în ciuda preocupărilor sporite în privința securității, ca urmare a războiului Rusiei din Ucraina.
Pe 19 noiembrie, Comisia Europeană va prezenta însă cea mai recentă încercare de a realiza acest obiectiv până la sfârșitul deceniului, adică în următorii cinci ani.
Un proiect în stadiu avansat, văzut de RFE/RL, indică două modalități de a realiza acest lucru.
În primul rând, investirea de fonduri în sute de „puncte nevralgice” de pe continent, precum căile ferate, porturile și podurile, inclusiv în țările candidate la aderarea la UE, Ucraina și Moldova, pe care documentul le consideră esențiale pentru integrarea în structurile de transport militar ale UE.
În al doilea rând, reducerea birocrației pentru a împiedica legile naționale disparate și birocrația să obstrucționeze eforturile de a muta rapid și ușor mijloacele militare dintr-o țară UE în alta.
Multe discuții, puține progrese
În 2017, ideea unui „Schengen militar” a devenit „o prioritate”, iar Comisia Europeană a elaborat planuri de acțiune în 2018, 2022 și 2024. Cu toate acestea, progresele înregistrate au fost nesemnificative.
Diplomații UE, care au vorbit sub condiția anonimatului cu RFE/RL, au afirmat că progresul minim cu siguranță nu se datorează lipsei de eforturi.
Ei spun că acest subiect se află de obicei printre prioritățile agendei ori de câte ori se discută despre cooperarea UE-NATO, dar niciuna dintre cele două organizații nu l-a abordat cu adevărat.
NATO speră de mult timp că UE va aloca mai multă putere legislativă și fonduri mobilității militare, mai ales că 23 din cele 27 de state membre ale UE fac parte și din alianța militară.
Războiul din Ucraina nu a făcut decât să sporească urgența intensificării eforturilor în toate domeniile legate de apărare.
În același timp, reprezentați ai Uniunii Europene și-au manifestat frustrarea față de faptul că NATO s-a concentrat prea mult pe cheltuielile pentru echipamente militare costisitoare și mult mai puțin pe modul în care acestea pot fi transportate și puse la dispoziția diferiților membri ai alianței.
Noul obiectiv al NATO ca fiecare țară membră să cheltuiască 3,5% din produsul intern brut (PIB) pentru echipamente militare și încă 1,5% pentru investiții non-militare – cum ar fi mobilitatea militară – până în 2035, contribuie într-o oarecare măsură la soluționarea acestei probleme.
Dar acest lucru rămâne în continuare în mare măsură în mâinile fiecărei țări, după cum subliniază documentul Comisiei Europene.
„Deși statele membre rămân libere să decidă dacă permit forțelor armate străine să traverseze teritoriul lor, UE trebuie să dispună de un cadru pentru mobilitatea militară care să echilibreze nevoile militare și civile”, se arată în document.
Obiectivul Comisiei Europene, al cărei mandat în actuala componență, se încheie în 2029, este de a crea „un spațiu de mobilitate militară la nivelul UE până la sfârșitul anului 2027, ca prim pas către realizarea progresivă a unui „Schengen militar” în ceea ce privește reglementarea, infrastructura și capacitățile”.
Vor fi destui bani?
Întrebarea este dacă fondurile vor fi disponibile de data aceasta.
În cel mai recent buget multianual al UE (2021-2027), cel în curs, aproximativ 1,7 miliarde de euro au fost alocați pentru infrastructura de transport cu dublă utilizare civilă-militară, concentrându-se pe 95 de proiecte în 21 de țări.
Însă, după cum menționează documentul: „cererea de finanțare din partea UE a depășit semnificativ resursele disponibile și toate cererile au fost supra-subscrise”.
Pentru următorul buget pe termen lung (2028-2034), Comisia Europeană a propus 17,65 miliarde de euro pentru infrastructura de transport cu dublă utilizare, concentrându-se pe 500 de „proiecte prioritare” în care transportul echipamentelor militare trebuie să devină mai rapid și mai fluid.
Rămâne de văzut dacă acest lucru va funcționa.
Mai ales că statele membre diluează întotdeauna propunerea inițială a Comisiei și preferă să redirecționeze fondurile UE către sectoare mai populare din punct de vedere electoral, precum agricultura, pescuitul ș diverse tipuri de cheltuieli sociale.
Pe de altă parte, calea ferată este mijlocul de transport pentru care s-au cheltuit cei mai mulți bani în ceea ce privește mobilitatea militară.
Și este probabil ca această tendință să continue.
La începutul acestui an, Uniunea Europeană a convenit asupra a patru coridoare multimodale prioritare de mobilitate militară: nord, sud, est și centru.
Cel nordic, care leagă în principal Țările de Jos de Germania și Polonia și, mai departe, de Ucraina, este cel mai avansat.
Documentul Comisiei evidențiază o porțiune de cale ferată de 22 de kilometri, care leagă vestul Ucrainei de Slovacia și restul Europei Centrale, dotată cu ecartament standard european. Această porțiune a fost inaugurată în septembrie.
De asemenea, „sunt în curs lucrări pregătitoare pentru implementarea ecartamentului nominal european standard pe coridoarele de transport europene care leagă Moldova și Ucraina de statele membre ale UE”.
Ideea este ca, în viitor, întreaga UE, inclusiv țările candidate, să funcționeze cu același ecartament feroviar.
Comisia Europeană este, de asemenea, dispusă să aloce fonduri pentru alte elemente vitale pentru transportul militar, cum ar fi transportul aerian de mărfuri de dimensiuni mari, feriboturi cu dublă utilizare și vagoane platforme pentru transportul cu trenul de echipamente militare grele, cum ar fi rachete și tancuri.
Îmbunătățirea „mobilității militare”
Cu toate acestea, cele mai mari schimbări pe care Uniunea Europeană le-ar putea face sunt în legislație, schimbări menite să ușureze circulația trupelor și a echipamentelor.
În acest moment, obținerea permisiunii pentru transportul militar dintr-o țară UE în alta poate dura până la 45 de zile.
Obiectivul stabilit de Bruxelles este de trei zile.
În mod surprinzător, normele armonizate ale UE privind transportul mărfurilor periculoase nu se aplică transportului militar, ceea ce înseamnă că adesea aceste permisiuni de tranzit trebuie convenite acorduri ad-hoc.
Această situație se va schimba, iar Comisia Europeană intenționează să facă presiuni mai intense în această direcție.
O altă propunere este ca permisiunea de a transporta echipament militar între statele membre să nu mai trebuiască reînnoită anual. Să rămână valabilă până la revocare.
Statele membre Schengen, dar care nu fac parte din UE ar putea beneficia, de asemenea, de această schimbare.
Cheia ar fi aici așa-numitul „Sistem european de mobilitate militară și răspuns rapid (EMERS)”, care poate fi activat în termen de 48 de ore de la propunerea Comisiei Europene sau a unui stat membru al UE.
Odată activat, în cazul unei potențiale urgențe militare, transportul de armament transfrontalier va necesita doar o notificare cu un preaviz redus privind această deplasare. Majoritatea procedurilor standard ar putea fi ocolite, cu excepția formalităților vamale.
Desigur, toate aceste propuneri trebuie convenite între statele membre ale UE, iar adoptarea lor necesită adesea unanimitate.
Având în vedere urgența sporită ca Uniunea Europeană să-și intensifice eforturile militare din cauza războiului în curs din Ucraina, aceasta s-ar putea dovedi a fi cea mai bună șansă posibilă de a realiza un „Schengen militar”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI