Când Rusia a atacat la scară largă Ucraina, în februarie 2022, Nazar Kaihorodov (21 de ani) a luat o decizie chinuitoare: i-a ajutat pe Viktoria, partenera lui, și pe fiul lor, Iaroslav, să fugă din casa din Cernigău și să treacă granița în siguranță. El a rămas acasă pentru a lupta.
„Eram îngroziți pentru fiul nostru”, își amintește Viktoria.
„Totul s-a întâmplat atât de repede. Ne-au anunțat seara, iar până dimineața eram plecați. Sincer, am crezut că nu ne vom mai vedea niciodată. Plecarea a fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut vreodată.”
Nazar s-a alăturat forțelor armate ucrainene și a fost trimis pe linia frontului. În primele luni, cuplul a păstrat legătura. Însă pe 10 iulie 2022, Viktoria a încetat să mai primească mesaje de la el. A intrat în panică.
„Nu mai scrisese de două zile. Am încercat să dau de soția fratelui lui. Fratele lui mi-a spus că îl va suna pe comandantul lui Nazar. Când a sunat în sfârșit, i-a zis că Nazar era grav rănit. L-au găsit plin de sânge”, spune Viktoria.
Nazar fusese rănit lângă Bahmut - suferise o rană gravă la cap. Era în comă, iar coma avea să dureze aproape două luni.
„Prima dată când l-am văzut, stătea întins acolo – ca și cum nu era cu adevărat acolo”, spune acum Viktoria, în timp ce lângă el în centrul de reabilitare Modrichi din regiunea Liov, în vestul Ucrainei.
Imediat după ce a aflat că Nazar e rănit, Viktoria și-a luat fiul și s-au întprs împreună în Ucaina. De atunci, nu s-a mai despărțit de Nazar. A petrecut ore întregi lângă el, ținându-l de mână, vorbind cu el, arătându-i fotografii ale băiețelului lor, Iaroslav.
„Am continuat să vorbesc cu el despre tot – viața noastră, fiul nostru. Am început să-i aduc poze cu fiul nostru”, povestește ea.
„Știam că mă recunoaște pentru că, de fiecare dată când trebuia să plec acasă, plângea”, adaugă femeia.
Înainte de a începe să lupte pentru țara sa, Nazar plănuise să o ceară în căsătorie pe Viktoria.
După ce a ieșit din comă și a început o călătorie dificilă de reabilitare și terapie fizică dureroasă, a trebuit să se repună pe picioare și să-și recupereze măcar parțial viața anterioară.
În cele din urmă, cei doi au organizat o nuntă în interiorul centrului de reabilitare. Iaroslav a fost alături de ei.
„Știam că va fi foarte dificil”, recunoaște Viktoria. „Dar am înțeles, de asemenea, că dacă suntem împreună, vom realiza ceva. Putem depăși orice”.
Acum, zilele lui Nazar se petrec la fel: învață din să vorbească din nou, să se miște, să trăiască.
La aproape trei ani de când a fost rănit, își poate folosi brațul drept pentru a-și îmbrățișa soția și copilul.
„În ciuda tuturor lucrurilor – starea lui, diagnosticul – el continuă să încerce”, spune Viktoria. „Chiar și atunci când este epuizat, tot cere targa și spune: «O să-mi ridic picioarele». El mă inspiră”.
Nazar se gândește deja la viitor. Învață limba engleză. Visează la bucurii simple – să fie din nou tată în cel mai deplin sens al cuvântului.
„În primul rând, voi merge la pescuit cu fiul meu”, spune el. „În al doilea rând, voi juca fotbal cu el.”
Între timp, Viktoria își face și ea planuri.
„Când starea lui Nazar se va îmbunătăți, și știm că se va îmbunătăți, vrem să ne căsătorim din nou, de data aceasta într-o biserică”, spune ea în timp ce zâmbesc amândoi.
„După aceea vom face fotografii frumoase, dar deocamdată ne concentrăm pe recuperarea lui.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.