La o zi după încheierea summitului NATO de la Haga, liderii Uniunii Europene vor face o scurtă călătorie spre sud, la Bruxelles, pentru Consiliul European obișnuit de vară.
Acest summit, care începe în dimineața zilei de 26 iunie, ar putea continua până a doua zi, deoarece sunt pe ordinea de azi numeroase puncte – mai ales Iranul, unde UE se luptă să rămână relevantă.
Cu toate acestea, potrivit diplomaților de la Bruxelles cu care am discutat, blocul comunitar își propune în continuare să acționeze ca un canal pentru eventuale discuții directe între Statele Unite și Teheran.
Există, de asemenea, câteva decizii politice cheie pe masă – în special în ceea ce privește Ucraina.
Atunci când Polonia a preluat, cu mult fast, la începutul anului, președinția semestrială rotativă a Consiliului Uniunii Europene, obiectivul declarat era ca negocierile oficiale de aderare la UE cu Ucraina și Moldova să înceapă în primele șase luni ale anului 2025.
Diplomații polonezi chiar și-au exprimat cu încredere speranța că mai mult de unul dintre cele șase grupuri de negociere va fi deschis în timpul președinției lor.
Este corect să spunem că lucrurile nu au decurs conform așteptărilor.
„Locul ultimei șanse”
Este nevoie de unanimitate pentru ca fiecare grup să fie deschis, iar Ungaria a blocat în mod insistent orice mișcare în acest sens, organizând chiar și un referendum consultativ foarte criticat privind aderarea Ucrainei la UE.
Acest summit este un fel de „loc al ultimei șanse” pentru deblocarea situației, însă puțini diplomați cred că prim-ministrul ungar, Viktor Orban, se va gândi prea mult la acest lucru.
Unii cred că poate lucrurile se vor mișca pe această temă după summitul din iulie, când președinția va fi preluată de Danemarca. Cu toate acestea, având în vedere faptul că aceasta a devenit din ce în ce mai mult o problemă de politică internă în Ungaria, majoritatea cred că Budapesta va continua să blocheze progresul până la alegerile parlamentare din aprilie 2026.
În ceea ce privește Ucraina și Moldova, draftul de declarație a summitului, văzut de RFE/RL, arată că „Consiliul European așteaptă cu nerăbdare următorii pași în procesul de aderare, în conformitate cu abordarea bazată pe merit, clusterele fiind deschise atunci când sunt îndeplinite condițiile”.
Întrebarea-cheie este acum dacă Ucraina și Moldova ar trebui să fie separate în procesul de aderare, deoarece niciunul dintre cele 27 de state membre ale UE nu pare să se opună permiterii Chișinăului să continue.
Cu toate acestea, mai multe state membre sunt reticente în a da undă verde acestei „decuplări”, deoarece nu doresc să „cedeze șantajului maghiar”, după cum au spus, și consideră că cele două ar trebui să continue împreună pe drumul către aderare.
Summit UE-Moldova
Pe de altă parte, UE dorește și să-i ofere Moldovei un bonus, cu ocazia primului summit UE-Moldova de la începutul lunii iulie și a alegerilor parlamentare din septembrie, care se preconizează a fi foarte disputate.
Cu toate acestea, cel mai probabil scenariu este că toate lucrările pregătitoare privind negocierile de aderare vor continua în speranța că fiecare grup va putea fi deschis odată ce va exista aprobarea tuturor.
Pentru moment, cel mai probabil candidat care va înregistra progrese concrete la sfârșitul lunii iunie este Muntenegru, care se așteaptă să închidă, pe 27 iunie, un grup de capitole.
Cam atât despre „impulsul extinderii UE”, pe care eurocrații l-au propagat atât de des în anii precedenți.
Dacă există un domeniu în care Ungaria – și din ce în ce mai mult Slovacia – ar putea fi mai dispusă să avanseze, acesta este cel al sancțiunilor împotriva Rusiei.
Și trebuie luate două decizii cu privire la sancțiuni: cea de-a 18-a rundă de măsuri restrictive propusă recent și prelungirea cu șase luni a tuturor sancțiunilor impuse Kremlinului de la invazia la scară largă a Ucrainei de acum aproape trei ani.
Quid pro quo?
Mai mulți diplomați europeni au indicat că ar putea exista un fel de quid pro quo în timpul summitului, prin care ambele decizii privind sancțiunile vor fi adoptate, dar va fi general acceptat faptul că Ucraina nu poate avansa pe calea aderării pentru moment.
Pentru majoritatea oficialilor, cel mai important lucru este obținerea unei prelungiri a tuturor sancțiunilor anterioare.
Acestea includ toate activele rusești înghețate din bloc, în valoare totală de peste 200 de miliarde de euro.
Ungaria cocheta cu ideea să nu aprobe, data trecută, în ianuarie, prelungirea, dar oficialii cred că nu va fi prea dramatic de data aceasta, atacurile tot mai intense ale Rusiei asupra țintelor civile ucrainene făcând ca orice apel la potențiale discuții de pace să devină fără obiect.
Faptul că termenul limită real pentru prelungire nu este până la sfârșitul lunii iulie înseamnă, spun cei mai mulți oameni cu care a vorbit RFE/RL, că se poate ajunge la o înțelegere.
În ceea ce privește cel de-al 18-lea pachet de sancțiuni, majoritatea elementelor au fost deja convenite la nivel diplomatic.
Ceea ce nu e prea surprinzător, deoarece majoritatea listelor negre și a propunerilor – cum ar fi de-SWIFT-ul băncilor rusești și sancționarea Nord Stream 1 și 2 – au fost relativ necontroversate.
Aprobarea rapidă este, de asemenea, mai probabilă acum, când propunerea de a reduce plafonul prețului petrolului rusesc de la 60 la 45 de dolari pe baril greu de crezut că va fi câștigătoare.
Statele Unite nu au fost de acord cu această idee la recentul summit al G7 și puțini cred că UE – chiar și cu sprijinul politic potențial al unor aliați precum Marea Britanie și Canada – este dispusă sau capabilă să reducă plafonul fără Washington.
Analiză preluată de la rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
