Doar câțiva au observat, la începutul lunii, schimbarea făcută de autoritățile din Astana, capitala Kazahstanului, care au înlocuit o placă memorială în memoria victimelor foametei care a făcut ravagii în țară în anii 1930.
Inscripția initițială se referea la tragedie ca fiind „Holodomor”, un cuvânt care înseamnă foamete și genocid produse de mâna omului.
Pe noua placă din Astana e folosit cuvântul rusesc „golod”, care înseamnă „foamete”, un termen neutru care înlătură orice conotație de responsabilitate.
Deși această măsură nu a stârnit prea multă vâlvă la momentul respectiv, ea a început să atragă atenția multora și a pus în lumina reflectoarelor o dezbatere de lungă durată privind foametea care a ucis cel puțin 1,5 milioane de oameni – aproximativ o treime din populația Kazahstanului din urmă cu un secol – marcând unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria acestei națiuni din Asia Centrală.
De-a lungul anilor, mulți istorici, politicieni și activiști kazahi au cerut guvernului să recunoască foametea ca genocid orchestrat de regimul liderului sovietic Iosif Vissarionovici Stalin.
Însă, atent să nu supere Rusia – un aliat apropiat și un partener comercial important – Kazahstanul a rezistat până acum acestor petiții.
Cuvântul „Holodomor” vine din ucraineană (din combinația holod = foame, mor = moarte sau ciumă) și înseamnă, în accepțiunea generală, „moarte prin înfometare” sau „înfometare deliberată”.
Ucrainenii interpretează acest termen ca denotând o politică de exterminare dusă la îndeplinire în timpul foametei din 1932-1933 din Ucraina sovietică, cunoscută astăzi la nivel internațional sub numele de Holodomor.
Spre deosebire de Ucraina, care a calificat oficial, în 2006, Holodomorul drept un act deliberat de exterminare din partea Moscovei, liderii kazahi au descris în mod constant foametea din țara lor ca fiind rezultatul tragic al politicilor sovietice greșite, mai degrabă decât o crimă împotriva națiunii kazahe.
Acum, însă, politica memoriei încorporată în acel singur cuvânt are ecouri în Kazahstan.
Oficialitățile de la Astana au oferit puține explicații pentru decizia de a schimba placa originală.
Administrația orașului a răspuns în scris întrebării RFE/RL că acest cuvânt a fost schimbat pentru a „asigura coerența bilingvă”. Kazaha este „limba de stat” a țării, în timp ce rusa are statutul de „limbă oficială”.
Schimbarea formulării a stârnit reacții negative pe rețelele de socializare, mulți considerând-o o nedreptate.
Un utilizator de Facebook, Dastan Abdyrakhmanuly, a numit-o „denaturare a istoriei kazahilor și o încercare de a ascunde natura politică a tragediei care a lovit poporul”.
Abdyrakhmanuly și mulți alți utilizatori kazahi ai rețelelor sociale au cerut ca termenul Holodomor să fie folosit din nou.
Subiect tabu în epoca sovietică
La finalul anilor 1920, guvernul sovietic a început să implementeze cu forța o politică de colectivizare a sectorului agricol în întreaga Uniune Sovietică.
În Kazahstan, campania avea ca scop stabilirea permanentă a kazahilor, un popor nomad, și forțarea lor să se mute în ferme colective. Aceasta a implicat și rechiziționarea în masă a animalelor, principala sursă de trai a nomazilor.
Până la sfârșitul anului 1930, seceta, bolile și foametea se răspândiseră în stepa kazahă, ucigând peste un milion de oameni și forțând sute de mii să părăsească țara.
Istoricii estimează că, până în 1933, între 1,5 și peste 2 milioane de oameni au pierit în Kazahstan în timpul foametei în masă, parte a unei foamete sovietice mai ample care a afectat și Ucraina și mai multe regiuni din Rusia. Dar subiectul a rămas tabu în perioada sovietică.
Doar după obținerea independenței, în 1991, a început Kazahstanul să discute deschis foametea din tipul lui Stalin, cunoscută local sub numele de Asharshylyq. Și, pentru prima dată, a fost inclusă în manualele de istorie ale țării.
În 1992, a fost înființată o comisie de studiere a foametei la nivel de stat, care folosea arhive deschise recent. Comisia a calificat foametea din anii 1930 drept „etnocid”, o crimă deliberată care viza eradicarea unui grup etnic.
Aceasta a fost una dintre primele încercări din Kazahstan de a defini foametea din punct de vedere politic și juridic ca genocid. Însă, sensibilă la reacția Moscovei, țara proaspăt independentă a decis să amâne o evaluare politică oficială.
În calitate de succesor legal al Uniunii Sovietice, Rusia s-a opus cu tărie unor astfel de interpretări și refuză să accepte orice acuzații de genocid.
„N-ar trebui să fie politizat”
Guvernul kazah evită în continuare să atribuie motive politice foametei.
În 2021, președintele Qasym-Zhomart Toqaev a declarat că „aceste pagini întunecate ale istoriei noastre rămân insuficient studiate”.
„Ar trebui să abordăm această problemă complexă cu reținere și responsabilitate. Cercetările ar trebui să fie făcute în mod științific, fără sloganuri sau senzaționalism”, a spus el.
Comentariile lui Toqaev sunt similare celor ale predecesorului său, Nursultan Nazarbaev, care a declarat națiunii în 2012 că „trebuie să fim prudenți când discutăm despre foamete. Nu ar trebui să fie politizată”.
Berikbol Dukeyev, un cercetător kazah care a publicat studii despre foamete, susține că Nazarbaev era conștient de potențialul prejudiciu adus relațiilor strânse dintre Astana și Moscova, precum și de resentimentele minorităților etnice ruse din Kazahstan, care reprezintă aproximativ 15% din populație.
De-a lungul anilor, însă, istoricii și politicienii au continuat să solicite o evaluare politică echitabilă. Printre aceștia se numără și deputatul Berik Dyusembinov, care a îndemnat public guvernul, în 2020, să urmeze exemplul Ucrainei și să recunoască foametea ca act de genocid.
„Ministerul Afacerilor Externe ar trebui să inițieze procesul de recunoaștere internațională a foametei din Kazahstan ca genocid prin intermediul Organizației Națiunilor Unite, al Congresului SUA, al Parlamentului European și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa”, a declarat el în fața parlamentului kazah, afirmând că țara datorează dreptate victimelor foametei.
Cinci ani mai târziu, autoritățile nu au dat încă un răspuns concret și nu au întreprins nicio acțiune, a declarat Berik Dyusembinov, la începutul acestei luni, pentru RFE/RL.
Kazahstanul marchează Ziua Comemorării Victimelor Represiunilor Politice și Foametei pe 31 mai.
