C.A. avea 16 ani în toamna lui 2015, când l-a cunoscut pe Ionuț Bumbac într-un magazin din Dolhasca, județul Suceava.
Bărbatul a sunat-o în următoarele zile de zeci de ori și i-a cerut să se întâlnească cu el. A amenințat-o.
La prima întâlnire forțată, Bumbac a dus-o pe fată acasă la el – a dezbrăcat-o forțat și a întreținut cu ea relații sexuale. Până în vara anului 2016, bărbatul a obligat-o pe minoră în mod repetat, prin șantaj, să întrețină relații sexuale cu el. Apoi a început să o vândă altor bărbați.
Negocierile cu bărbații dornici de experiențe sexuale cu o minoră se duceau într-un bar, din comuna Dolhești, iar actele ilegale se petreceau într-o casă bătrânească.
C. A. era obligată să aibă 8-9 clienți pe zi, care îi plăteau lui Bumbac între 100 și 150 de lei fiecare. Toți banii au fost păstrați de proxenet.
„Afacerea” acestuia s-a încheiat când au intrat procurorii DIICOT pe fir și au început ancheta. Dosarul de trafic de minori a fost deschis în 2015 și a ajuns în instanță, la Tribunalul Suceava, abia în 2020.
Faptele povestite mai sus apar în rechizitoriul procurorilor DIICOT, consultat de Europa Liberă.
După alți cinci ani, în 2025, tribunalul l-a condamnat pe bărbat la zece ani de închisoare. Ionuț Bumbac este recidivist și în pedeapsa finală au fost contopite și altele pentru care obținuse liberarea condiționată.
Decizia Tribunalului Suceava a fost atacată cu apel la Curtea de Apel Suceava și procesul nu s-a finalizat.
De la momentul în care C.A. a început să fie traficată și până la condamnarea în primă instanță a traficantului au trecut 10 ani.
„Victimele, de cele mai multe ori, nu își găsesc dreptatea”
„Așa funcționează sistemul de justiție. Pedepsele pentru traficanți au fost majorate în ultimii ani, iar infracțiunea de trafic de persoane este imprescriptibilă, ceea ce, paradoxal, este și unul dintre motivele pentru care dosarele durează mult: nu există urgența soluționării”, spune Loredana Urzică Mirea, director executiv al Asociației eLiberare din România, organizație neguvernamentală dedicată prevenirii și combaterii traficului de persoane și exploatării sexuale sau prin muncă.
„Victimele, de cele mai multe ori, nu își găsesc dreptatea în acest sistem. Au fost făcute modificări legislative care ar trebui să ducă la o mai bună gestionare a cazurilor, însă realitatea este că termenele sunt nepermis de mari”, explică ea în discuția cu Europa Liberă.
În plus, traficanții își angajează de cele mai multe ori avocați foarte bine pregătiți.
„Victimelor li se alocă avocați din oficiu, care se schimbă la fiecare termen. Doar dacă victimele ajung în contact cu ONG-uri, au șansa să fie sprijinite constant și să obțină, eventual, daune morale sau alt tip de reparație”, adaugă ea.
Președintele Nicușor Dan a fost întrebat miercuri de Europa Liberă cu privire la acest subiect și a răspuns că va face o prioritate din acest subiect: „Este, cum să spun, este parte dintr-un standard de civilizație și de moralitate pe care noi, ca stat, trebuie să ni-l asumăm”.
Întrebat dacă este mulțumit de cum funcționează Justiția cu privire la traficul de persoane, Nicușor Dan a răspuns că nu.
„Nu sunt mulțumit de Justiția din România, în special de Parchete, așa cum am spus de multe ori, pe multe fenomene, inclusiv acesta.”
Președintele a menționat că, în ceea ce privește activitatea parchetelor, cercetarea „durează mult prea mult și nu este țintită”.
„Este de foarte, foarte multe ori o activitate birocratică în care ne trimitem hârtii și în care nu suntem în stare să separăm cazuri importante de cazuri mult mai puțin importante.”
Nicușor Dan a enumerat și timpul mare când vine vorba de faza de judecată. „Vedem și aici că dosare importante durează extrem de mult.”
El a spus că „o evoluție” în privința rezolvării acestor probleme va avea loc în timp, fiind nevoie să fie acordată „o mare importanță activității manageriale sau planului managerial al șefilor de parchete”.
Cui te poţi adresa pentru a ajuta sau în cazul în care ești o victimă a traficului de persoane?
– Poliţiei
– Misiunilor diplomatice ale României în străinătate
– Liniei Telverde 0 800 800 678 sau Telefon internațional ANITP: +4021 313 31 00
– Organizaţiilor neguvernamentale
Traficul de persoane în România: O problemă care se adâncește
Cel mai recent raport publicat de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) spune că, în 2024, în România au fost identificate 610 victime ale traficului de persoane, o creștere cu 35% față de anul precedent.
- Femeile și fetele minore, principalele victime
Distribuția pe sexe și vârste confirmă un model care persistă de ani de zile: femeile reprezintă 80,5% dintre victimele traficului de persoane (491 de cazuri), iar minorele – în special fetele – sunt vizate în mod sistematic.
Din cele 610 victime, 295 au fost fete minore, față de 182 în 2023.
- Educația precară – un factor favorizant
Raportul scoate în evidență corelația dintre nivelul scăzut de educație și vulnerabilitatea crescută în fața traficului.
Din totalul victimelor, 137 aveau cel mult studii primare, iar 409 finalizaseră doar ciclul gimnazial sau liceal.
Lipsa de educație nu doar că limitează opțiunile economice, dar reduce și capacitatea persoanei de a recunoaște riscurile asociate cu promisiunile de angajare sau relații manipulative.
- România – țară de origine, dar - mai nou - și țară de destinație
Un lucru important evidențiat în raport este creșterea numărului de cetățeni străini victime ale traficului identificate în România: 24 de cazuri în 2024, comparativ cu 8 în 2023.
Victimele provin în special din state non-UE (Bangladesh, Pakistan, Columbia, Sri Lanka, Republica Moldova), dar și din țări europene (Cehia, Regatul Unit, Ungaria).
România riscă astfel să se transforme nu doar într-o sursă, ci și într-o destinație pentru rețelele de trafic internațional, subliniază raportul.
- Ruralul, teren fertil pentru recrutare
307 dintre victimele traficului de persoane sunt cetățeni români și provin din mediul rural, în timp ce 279 sunt din urban.
Diferența se explică prin lipsa oportunităților economice, educaționale și de sprijin social din satele românești – condiții exploatate abil de rețelele de traficanți, scrie în raport.
- Recrutarea: de la „Loverboy” la rețele sociale
Metodele de recrutare au devenit mai diversificate și mai sofisticate, remarcă raportul agenției. Cea mai frecventă rămâne contactul direct (255 cazuri), urmată de metoda „Loverboy” (135 victime) – adesea aplicată în cazul tinerelor – și de recrutarea online (116 victime).
Platformele de social media joacă un rol crucial în manipularea minorilor, în special în cazurile de pornografie infantilă.
Recrutorii sunt adesea persoane apropiate victimelor – parteneri, prieteni, membri ai familiei. Cu toate acestea, 184 de victime au fost racolate de persoane necunoscute, ceea ce subliniază extinderea rețelelor de trafic în afara cercurilor sociale tradiționale.
- Exploatarea sexuală – forma dominantă de abuz
Dintre formele de exploatare, cea sexuală este dominantă: 308 victime au fost exploatate sexual, 150 victime în contextul pornografiei infantile, 96 cazuri de muncă forțată, plus alte forme precum: cerșetoria, obligarea la comiterea de infracțiuni sau sclavie.
- România, Germania, Marea Britanie și Italia – principalele destinații
Cele mai multe victime, 458, au fost traficate pe teritoriul României, scrie în raportul ANITP.
Alte țări de destinație sunt Germania (47 victime), Regatul Unit (26), Italia (24), Austria, Franța, Spania, Elveția, Olanda și Belgia. Aceste țări servesc în principal ca destinații pentru exploatare sexuală, dar sunt prezente și cazuri de muncă forțată sau cerșetorie.
Raport UNICEF: Aproape 20% dintre copii care cerșesc în Franța sunt din România și Bosnia Herțegovina
În Franța, 92% dintre copiii victime ale exploatării criminale sunt minori neînsoțiți, iar 19% dintre aceștia provin din România și Bosnia-Herțegovina, conform unui raport UNICEF publicat pe 30 iulie 2025.
Organizația din subordinea ONU subliniază că acești minori se confruntă cu obstacole precum bariere lingvistice, necunoașterea sistemului de protecție și dificultăți în accesarea serviciilor sociale, fiind vulnerabili la exploatare.
Exploatatorii profită de aceste vulnerabilități, obligându-i să lucreze pentru a rambursa datorii legate de călătorie sau pentru a acoperi costuri precum locuința ilegală sau protecția împotriva altor grupuri rivale.
UNICEF recomandă ca acești minori să fie considerați victime ale traficului de persoane și să nu mai fie urmăriți penal în Franța.
Organizația solicită autorităților franceze să revizuiască tratamentul aplicat acestor copii, acordându-le statutul de victime și acces la îngrijire adecvată.
De asemenea, UNICEF propune implementarea unui sistem de încrucișare a datelor între instituții precum justiția, protecția copilului, sănătatea, imigrația, educația și forțele de ordine pentru a măsura amploarea fenomenului și a îmbunătăți intervențiile.
Cât de aproape de realitate sunt statisticile autorităților
Din cele 610 victime ale traficului de persoane menționate de raportul Agenției de Luptă Împotriva Traficului de Persoane, 578 au fost identificate de către autorități judiciare (poliție, frontieră, ANITP), însă se observă o creștere a cazurilor descoperite de ONG-uri și DGASPC.
Un studiu realizat în Statele Unite, în 2020, a constatat că numărul oficial de victime de trafic reprezenta doar între 14% și 18% din totalul estimat al victimelor, iar, în unele cazuri, poliția a înregistrat doar 6% dintre victimele detectate.
Cu aceeași problemă a victimelor ascunse ale traficului de persoane, care nu apar în statistici, se confruntă și Europa.
Comisia Europeană a lansat, pe 5 iunie, Centrul UE pentru combaterea traficului de ființe umane, parte a Strategiei UE 2021-2025 privind combaterea traficului de ființe umane, care are ca obiective tocmai o mai bună cooperare și politici pentru combaterea fenomenului dar și pentru identificarea victimelor ascuse.
Iana Matei și-a dedicat viața luptei împotriva traficului de persoane. A înființat o asociație, Reaching Out Romania, la Pitești și, în 1999, primul adăpost dedicat victimelor traficului. A salvat sute de tinere traficate, intervenind uneori personal în situații periculoase. A creat programe de recuperare holistică, considerând educația și formarea ca instrumente esențiale de prevenție și reintegrare.
În 2024, a închis adăpostul din cauza hărțuirii la care era supusă de către traficanți și autorități, inclusiv scurgeri de informații și acte de violență. A reclamat indiferența sistemului public față de victimele traficului. Acum activează tot pentru salvarea victimelor traficului de persoane în Ucraina.
„Sunt foarte greu de identificat victimele traficului. Un motiv ar fi frica fetelor de a se identifica. Frica de poliție, frica de ce se va întâmpla, frica de traficant. Un alt motiv necunoașterea termenului. Multe dintre ele refuză eticheta de victimă și deși știu că nu e corect ce li se întâmplă, consideră că pot controla situația”, spune, pentru Europa Liberă Iana Matei.
Și în opinia sa, statisticile reflectă doar extrem de puțin din fenomen.
„Nu pot să apreciez numărul victimelor, dar știm că de regulă numerele raportate sunt mai mici. Un studiu publicat de Barbara Limanovska (cercetătoare și consultanță internațională specializată în traficul de persoane, în special în Europa de Sud-Est, n.red) spune că statisticile reprezintă 10% din numărul real, atunci când vorbim de trafic”, adaugă ea.
Loredana Urzică‑Mirea de la Asociația eLiberare explică și ea, pentru Europa Liberă, de ce nu se vede în statistici decât vârful aisbergului: „În primul rând, cifrele nu reflectă realitatea și numărul real al victimelor.”
Multe dintre victime rămân neidentificate din diverse motive.
„Există numeroase bariere în identificare: unele victime nu știu că sunt victime, consideră că ceea ce li se întâmplă nu se încadrează în definiția traficului de persoane. Ele percep abuzurile ca fiind altceva, dar nu se auto-identifică drept victime ale traficului.”
„Foarte multe victime se află chiar sub ochii noștri, dar alegem să nu vedem infracțiunile care maschează traficul: cerșetorie forțată, exploatare prin prostituție etc”, mai spune directorul executiv al Asociației eLiberare din România.
Iar identificarea și raportarea potențialelor victime ale traficului de persoane sunt în sarcina tuturor membrilor societății.
„Nu trebuie pusă toată presiunea pe victime, să se auto-identifice și să vină să spună ce li s-a întâmplat. Toți avem un rol — în special cei care ocupă poziții-cheie în societate: polițiști, asistenți sociali, medici, profesori”, spune ea.
Orice modificări comportamentale sau fizice trebuie raportate. Trebuie să existe o cultură a raportării.
„De exemplu, jumătate dintre victime sunt minori — deci școala și sistemul de protecție a copilului au un rol esențial. Adulții care lucrează cu copii trebuie să recunoască semnele și să raporteze, chiar dacă nu sunt siguri — important este să nu rămână pasivi”, spune Loredana Urzică.
Membrii clanul Pian, acuzați de trafic de persoane, proxenetism
Revenind la perchezițiile de miercuri, 30 iulie – clanul Pian este una dintre cele mai temute și influente grupări interlope din România.
S-a desprins treptat din clanul Duduianu, după 2010, odată cu consolidarea lui Emi Pian (Florin Mototolea) ca lider distinct. Deși avea legături de familie cu Duduienii, Emi Pian și-a construit un clan propriu cu structură, teritoriu și identitate separate.
Emi Pian a murit pe 4 august 2020, după o altercație în cartierul Giulești din București - a fost înjunghiat de unul dintre partenerii cu care juca barbut.
În plină pandemie, cu reguli sanitare stricte și de distanțare socială, cadavrul lui Emi Pian a fost ținut în casa familiei timp de o săptămână și sute de oameni au participat la priveghi. Poliția i-a monitorizat de pe stradă, dar nu a dat nicio amendă. Funeraliile la care au participat sute de oameni au fost extrem de mediatizate.
Evenimentul a dus la demisia șefului Poliției Române, chestorul Liviu Vasilescu, pe 1 septembrie 2020, ca urmare a scandalului public legat de modul în care Poliția a gestionat înmormântarea liderului clanului Duduianu, Emi Pian.
Imagini surprinse de camerele de supraveghere arată o întâlnire pe timpul nopții între Liviu Vasilescu, alți șefi ai Poliției (inclusiv șeful Poliției Sector 5 și șeful Poliției Capitalei) și fratele interlopului ucis, Elvis Pian.
„Pentru mine, sănătatea și liniștea locuitorilor Capitalei au fost mai importante decât faptul că ulterior acțiunea mea ar fi putut fi interpretată greșit. Am făcut un pas absolut legal pentru a rezolva lucrurile, exact la momentul potrivit și cu maximă eficiență pentru a proteja populația”, a declarat șeful Poliției Române la conferința de presă de la plecarea din funcție.
Imediat după moartea lui lui Emi Pian, frații lui – Vasile Duduianu (Grațian Pian) și Laurențiu Duduianu (Ciprian Pian) – împreună cu un văr, l-au atacat pe stradă pe Richard Emanuel Gheorghe, cel care l-a înjunghiat pe Emi Pian și i-au provocat multiple răni grave. Toți trei au fost judecați pentru tentativă de omor și condamnați la închisoare.
Ciprian Pian a murit în închisoare în luna iunie 2025, din cauze considerate naturale. Grațian Pian a fost eliberat anticipat.
Conducerea clanului a fost preluată, după moartea lui Emi Pian și încarcerarea fraților Ciprian și Grațian, de Aly Pian.
Acum, membrii clanului Pian sunt suspectați că au exploatat sexual tinere, mai ales în afara țării.
Procurorii spun că, între 2021 și 2023, în București și Ilfov au acționat două rețele infracționale care recrutau tinere și apoi le exploatau.
Victimele, în principal tinere vulnerabile, au fost recrutate prin metoda „loverboy”, spun procurorii.
Suspecții simulau relații afective pentru a crea dependență emoțională. După recrutare, fetele au fost transportate și adăpostite în case din Elveția, Austria, Spania, Germania, Olanda, Danemarca, Regatul Unit, Irlanda, Slovacia, Cehia, precum și din România.
În unele cazuri, constrângerea psihică și fizică au fost utilizate pentru a le forța să se prostitueze, iar toate veniturile obținute erau colectate de către membrii rețelei.
Rețeaua avea o organizare piramidală, spun procurorii. Adică, membrii din eșaloanele inferioare colectau banii proveniți din prostituție, bani care ajungeau la lideri fie prin transferuri bancare, fie prin cumpărarea de lucruri scumpe: imobile, mașini de lux, obiecte de îmbrăcăminte și bijuterii, pentru ca autoritățile să nu dea de urma banilor.
Procurorii au pus în aplicare 38 de mandate de percheziție domiciliară în București și în județele Ilfov, Argeș și Buzău. 30 de persoane au fost duse la audieri.
„Am avut două victime traficate de clanul Pian. Au fost printre puținele victime care nu au dat declarații. Dacă de obicei fetele care nu dau declarații spun «nu știu» sau «nu-mi aduc aminte», ele au refuzat, spunând că oricum poliția nu o să le facă nimic”, povestește Iana Matei din experiența sa cu victimele traficului de persoane.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
