Irina Cesic a împlinit un an pe 8 octombrie 1993. Patru zile mai târziu, a fost ucisă pe o stradă din Sarajevo, capitala Bosniei, de glonțul unui lunetist.
„Din momentul în care Irina a început să meargă, soția mea, Stana, a ținut-o de mânuță”, spune tatăl Irinei, Samir Cesic, pentru RFE/RL. „N-am înțeles niciodată de ce ar trage cineva într-o țintă de 50-60 de centimetri – înălțimea unei fetițe de un an – în locul uneia mai mari, ca soția mea, care ar fi fost mai ușor de nimerit”.
Părinții Irinei au căutat răspunsuri timp de treizeci de ani: a fost fiica lor ucisă doar pentru a provoca mai multă durere și suferință?
În ultimele zile, durerea lor a fost reaprinsă de știrile din presa italiană despre o anchetă desfășurată la Milano cu privire la așa-numiții „lunetiști de weekend”.
Potrivit ziarelor italiene Il Giorno și La Repubblica și agenției de știri ANSA, procurorii investighează acuzațiile conform cărora, în timpul războiului din Bosnia-Herțegovina din 1992-1995, străini bogați au plătit „sume mari de bani” pentru a împușca civili în Sarajevo asediat - „pentru distracție”.
Parchetul din Milano nu a răspuns solicitării RFE/RL cu privire la stadiul actual al anchetei sau împotriva cui ar fi putut fi inițiată.
Un oraș olimpic sub focul lunetiștilor
Din 1992 până în 1995, Sarajevo a fost înconjurat de Armata Republicii Srpska. Asediul care a durat 1.425 de zile a fost unul dintre cele mai lungi din istoria europeană modernă.
Peste 1.600 de copii au fost uciși și 14.000 au fost răniți.
Fiecare al zecelea copil ucis în orașul care a găzduit Jocurile Olimpice din 1984 a fost împușcat de un lunetist, conform datelor de la asociațiile victimelor și hotărârilor judecătorești ale instanțelor ONU.
În ciuda acestor lucruri, nici măcar un lunetist nu a fost vreodată vreodată tras la răspundere - nici în fața instanțelor bosniace, nici în fața instanțelor internaționale.
În verdictele împotriva celor mai înalți oficiali ai Republicii Srpska, Tribunalul Penal Internațional al ONU pentru Fosta Iugoslavie (TPII) a concluzionat că această campanie cu lunetiști a avut un singur obiectiv: „terorizarea civililor”.
Florence Hartmann, fost purtător de cuvânt al biroului procurorului TPII, a declarat pentru RFE/RL că „erau la curent” cu așa-numitele „expediții de turism al morții”.
„Știam despre ele. Nu știam cum sunt organizate. E extrem de important că s-a lansat o anchetă judiciară și ca cei care au organizat-o să fie identificați”, a declarat Hartmann pentru RFE/RL.
„Vânătoare la Sarajevo”
Benjamina Karic, primar al municipalității Centar din Sarajevo, avea doar un an atunci când a început războiul.
În 2022, după ce a văzut „Sarajevo Safari”, un documentar despre presupusele crime, ea a depus o plângere penală la Parchetul General din Bosnia și ulterior la autoritățile italiene.
„Faptul că bogații au venit la Sarajevo în weekend să ne ucidă copiii este cel mai rău lucru pe care și-l poate imagina cineva”, spune ea pentru RFE/RL.
Până la jumătatea lui 2025, nu a primit niciun răspuns. În august, a depus o plângere adițională, prin ambasada Italiei în Bosnia, care conținea informații noi obținute de la jurnalistul italian Ezio Gavazzeni.
Acesta s-a interesat de caz și a contactat procurorii din Milano cu ajutorul fostului judecător Guido Salvini, dar nici el, nici Salvini nu au răspuns la întrebările RFE/RL.
„Tot ce s-a întâmplat în ultima vreme oferă o licărire de speranță că măcar o parte din dreptate va fi făcută”, declară Karic pentru RFE/RL.
În mai multe verdicte ale TPII, tribunalul ONU a subliniat că una dintre ipoteze a fost cea potrivit căreia campania de lunetiști a fost concepută „pentru a teroriza civilii”.
„Civilii din Sarajevo au fost vizați de lunetiști în timp ce mergeau după apă. Lunetiștii au tras asupra copiilor în timp ce se jucau în fața caselor lor, se plimbau cu părinții, se întorceau de la școală sau mergeau cu bicicleta”, a spus judecătorul O-Gon Kwon, citind verdictul împotriva lui Radovan Karadzic, președintele Republicii Srpska din timpul războiului, care a fost condamnat la închisoare pe viață în 2019.
În timpul procesului lui Dragomir Miloșevici - comandantul Corpului Sarajevo-Romanija al Armatei Republicii Srpska, condamnat de TPII, în 2007, la 29 de ani de închisoare - pompierul american John Jordan a depus mărturie despre străinii care plăteau să vină la Sarajevo și să împuște civili din pozițiile deținute de forțele sârbe.
„Localnicii aveau anumite arme, iar când apare un tip cu o armă care arată mai mult ca și cum ar trebui să vâneze mistreți în Pădurea Neagră [în Germania] decât în lupte urbane în Balcani - când îl vezi mânuind-o și observi că nu știe să se miște printre ruine, știi că, dacă merge ca o rață, vorbește ca o rață, este o rață”, a declarat Jordan în februarie 2007.
Conform plângerii penale depuse la parchetul din Milano, se presupune că exista o „listă de prețuri” pentru așa-numitul „Safari Sarajevo” destinat străinilor bogați, inclusiv americani, canadieni, ruși și italieni.
Se spune că cele mai scumpe ținte erau copiii, urmați de femei, apoi de bărbați, în timp ce vârstnicii ar putea fi uciși gratuit, potrivit agenției de știri ANSA.
Presa italiană relatează și că, în timpul războiului, serviciile de informații bosniace, pe baza modului în care a fost organizată operațiunea, au crezut că Serviciul de Securitate al Statului (SDB) din Serbia și fostul șef al serviciilor secrete sârbe, Jovica Stanisic - condamnat ulterior la 15 ani de închisoare de către TPII al ONU pentru crime de război - erau în spatele operațiunii.
„Verificarea acuzațiilor”
Dacă procurorii din Milano vor produce rechizitorii și vor dovedi vinovății, acesta ar fi primul caz în care uciderile civililor comise de lunetiști în Bosnia-Herțegovina ar fi aduse în fața unei instanțe.
În mai 2021, Parchetul General al Bosniei a deschis un dosar împotriva mai multor persoane în urma publicării unui videoclip - a cărui autenticitate nu a putut fi confirmată de RFE/RL - care îl arăta pe unul dintre lunetiștii din Armata Republicii Srpska lăudându-se că „a lovit pe cineva direct în cap”.
„Pe 2 aprilie 2025, parchetul din Bosnia-Herțegovina a transferat cazul la parchetul [inferior] al cantonului Sarajevo cu privire la activitatea lunetiștilor din Sarajevo. Procurorul desemnat ia măsuri active pentru a verifica acuzațiile din raport”, a declarat Azra Bavcic, purtătoarea de cuvânt a parchetului din cantonul Sarajevo, pentru RFE/RL.
Potrivit Înaltului Consiliu Judiciar și al Procurorilor din Bosnia-Herțegovina, peste 3.200 de cazuri de crime de război rămân nerezolvate în țară, dintre care peste 2.900 sunt „în faza inițială”, ceea ce înseamnă că nu au fost identificați suspecți sau crimele nu au fost investigate pe deplin.
Peste 150 de suspecți sunt în prezent în afara Bosniei, în principal în Serbia și Croația. Cele două țări nu își extrădează propriii cetățeni către alte state, iar aceștia pot fi judecați doar în jurisdicțiile lor.
Enver Iseric, profesor de drept din Sarajevo, a declarat pentru RFE/RL că Parchetul General al Bosniei nici măcar nu i-a urmărit penal pe toți indivizii de pe așa-numita „listă A” furnizată de tribunalul ONU, „ceea ce ar fi trebuit să fie o prioritate”.
„De aceea, niciun criminal de război bosniac nu a fost vreodată urmărit penal pentru că a ucis copii sau pentru că a plătit pentru a veni în Bosnia pentru a-i ucide și a le satisface impulsurile animalice. La treizeci de ani după război, sute de criminali de război încă umblă liberi, în timp ce victimele lor îi văd pe străzi.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
