Războiul, marcat de lovituri aeriene devastatoare, baraje de rachete și operațiuni secrete, a lăsat ambele țări în stare de șoc. În timp ce luptele imediate au încetat, implicațiile politice, militare și nucleare ale acestui război scurt, dar intens, încep să apară abia acum.
Ambele țări s-au grăbit să își revendice succesul, israelienii insistând că și-au îndeplinit obiectivele, iar iranienii susținând că au „impus” încetarea focului.
Cu toate acestea, dincolo de declarațiile oficiale, analiștii avertizează că încetarea focului este fragilă, echilibrul strategic s-a schimbat, iar riscul reluării conflictului sau al unei escaladări periculoase rămâne ridicat.
Câștigurile Israelului și o omisiune cheie
Guvernul Israelului a declarat că„a atins toate obiectivele Operațiunii Rising Lion”, citând distrugerea unor situri nucleare și a unor rachete iraniene cheie, eliminarea unor lideri militari de rang înalt și superioritatea aeriană deasupra Teheranului.
„Israelul a fost capabil să lovească obiective guvernamentale strategice militare cheie destul de eficient”, a declarat pentru RFE/RL Farzan Sabet, cercetător la Geneva Graduate Institute.
Acesta a declarat că conflictul a evidențiat amploarea infiltrării israeliene în aparatul de securitate al Iranului, adăugând că agenția de informații a țării, Mossad, „a fost capabilă să creeze practic o legiune de dezertori, care au fost probabil unul dintre elementele acestui război”.
Dar, în ciuda bombardamentelor israeliene și americane, programul nuclear iranian, deși afectat, nu este complet dezmembrat – unele capacități de îmbogățire și expertiză au supraviețuit, iar riscul unei evadări nucleare iraniene secrete rămâne.
Robert Einhorn, expert în neproliferare nucleară și senior fellow la Brookings Institution, a observat că peste 400 de kilograme din stocul de uraniu iranian îmbogățit la o puritate de 60 % au fost mutate și nu au fost contabilizate.
„Ne putem gândi că, dacă se află în posesia Iranului, [stocul] ar putea fi dus într-o locație secretă și utilizat într-un program de arme nucleare”, a declarat Einhorn pentru RFE/RL.
Poziția slăbită și prestigiul distrus al Iranului
Conducerea Iranului a supraviețuit, dar cu un preț mare. Arsenalele sale nucleare, de rachete și de drone au fost grav degradate; o mare parte din conducerea sa militară superioară a fost ucisă; apărarea sa aeriană nu a reușit să protejeze țara de atacurile israeliene profunde; iar republica islamică este slăbită din punct de vedere politic.
Farzan Sabet a numit-o „o catastrofă pentru Iran”, în timp ce Robert Einhorn a declarat: „Iranul este mai slab și mai izolat pe plan internațional decât era acum două săptămâni”.
Revendicarea republicii islamice ca garant al securității naționale, un pilon cheie al legitimității sale, a fost grav afectată de incapacitatea sa de a respinge atacurile aeriene israeliene și de a-și proteja conducerea militară, care a fost în mare parte eliminată în prima zi de război.
„Este o lovitură masivă pentru prestigiul [republicii islamice]”, a declarat Sabet.
Dilema nucleară: descurajare sau reținere?
Cea mai periculoasă moștenire a războiului ar putea fi motivarea Iranului de a încerca și mai mult să obțină arme nucleare. Iranul a declarat anterior că, deși nu dorește arme nucleare, își va reconsidera doctrina dacă se confruntă cu o amenințare existențială.
Războiul trimite semnale contradictorii conducerii Iranului. Unele facțiuni iraniene pot vedea atacurile ca pe un avertisment de a nu trece pragul nuclear. Dar, având în vedere că disuasiunea sa a fost erodată, alții pot considera armele nucleare drept singura garanție fiabilă a supraviețuirii regimului iranian.
Costul uman: Civilii din Iran și Israel, implicați în conflict
„Urmărirea unei capacități nucleare poate fi foarte, foarte riscantă pentru țară”, a declarat Einhorn.
„În Iran vor exista persoane de linie dură care vor decide că singura modalitate de a descuraja atacurile străine... este achiziționarea de arme nucleare. Și nu este clar în acest stadiu care dintre aceste grupuri va prevala”.
Însă Sabet este sceptic cu privire la capacitatea tehnică și organizațională a Iranului de a reuși o evadare nucleară secretă.
„Nu aș avea prea multă încredere într-un sistem atât de infiltrat, de neserios și de incompetent precum cel al Republicii Islamice”, a spus el, adăugând că, dacă Iranul ar face un test nuclear, „am putea asista la o escaladare nucleară împotriva Iranului, ceea ce cred că este extrem de periculos”.
O pauză fragilă
Încetarea focului a adus o pauză fragilă a luptelor. Israelul poate revendica o victorie militară, însă situația politică și strategică finală rămâne nesigură.
Republica Islamică este lovită și forța sa militară este erodată, dar supraviețuiește – cel puțin pentru moment.
Poate că Israelul a câștigat bătălia, dar dilemele fundamentale ale războiului – riscul nuclear, instabilitatea regională și neîncrederea reciprocă – rămân nerezolvate.
Potrivit lui Einhorn, numai eforturile diplomatice pot garanta că materialul nuclear iranian este cu adevărat contabilizat și că regiunea se retrage de pe marginea prăpastiei.
„Cele 400 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit care lipsesc... ar putea deveni baza unui program ascuns de arme nucleare”, a declarat el. „Iar acest element nu poate fi rezolvat printr-un atac militar. Poate fi rezolvat doar prin diplomație”.
Amra Zejneli, director al Serviciului Kosovo al RFE/RL, a contribuit la acest articol.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.